Nimeni nu „sufla” in PSD, iar partidul mergea ca uns cand era condus de Adrian Nastase. Fostul premier a invatat cat de importanta este o buna organizare, dar si cum sa-si intepe adversarii politici, facandu-si ucenicia ca apicultor.
Pe Adrian Nastase nimeni nu l-a vazut alergand, intarziind la vreo intalnire, dezordonat sau incurcand programul. Un politician care stie bine fisa postului si isi onoreaza perfect obligatiile, aceasta este perceptia generala. Culmea este ca politicianul PSD a luat primele „lectii” despre eficienta si organizare de la albine, in copilarie, cand „ucenicea” la stupii unchiului sau: „Unchiul meu era apicultor si mergeam la el, pe vremea cand eram elev, sa il ajut sa ingrijeasca stupii. Suprinzator sau nu, atunci am inteles, vazand viata albinelor, ce inseamna organizare si respectarea rolurilor, in cel mai pur sens al cuvantului. Parintii mei nu erau foarte incantati de pasiunea mea, pentru ca veneam des acasa cu intepaturi de albine. Ajunsesem sa le spun ca m-am intepat din greseala in urzici, doar ca sa ma lase sa ma duc in continuare! Bineinteles, nu intotdeauna ma credeau…”, povesteste fostul premier, amintindu-si ca de dragul lui parintii au decis sa ia mai multi stupi. “Totusi, vazand cat de mult vorbeam despre albine, parintii mei au decis ca ar fi bine sa aiba si ei stupi, daca tot au un <<specialist>> in familie. Asa se face ca tatal si bunicul meu au cumparat vreo douazeci de stupi si asa au constatat si ei de unde ma alegeam constant cu semne rosii pe maini. Interesul pentru apicultura il pastrez si astazi, desi practica nu a ramas o constanta in viata mea. Insa lectia cea mai importanta mi-a ramas in minte: fara organizare si fara o impartire si respectare stricta a rolurilor, nicio structura nu poate avea succes real, succes durabil”.
Tramvaiele supraaglomerate l-au aruncat pe Nastase in bratele artei
Pe langa calitatea de om politic suta la suta, Adrian Nastase si-a consolidat si reputatia de cunoscator de arta. O pasiune care i-a fost „insuflata” de ITB-ul de altadata, precursorul RATB-ului de astazi. „Eram elev la scoala generala Vasile Alecsandri, aflata in curtea Catedralei Sfantul Iosif, iar ulterior, la liceul Sfantul Sava. Atunci locuiam in Colentina si veneam pana in apropiere de Piata Unirii de astazi, la Sfantul Gheorghe, de unde luam autobuzul pana la scoala. Cum, de cele mai multe ori, tramvaiul era supraaglomerat si ajungeam sa merg agatat de scara, preferam sa o iau deseori pe jos in drum spre casa. Pe atunci, la intersectia dintre Calea Mosilor si Stefan cel Mare erau doua magazine de arta, in care ma opream de nenumarate ori. Majoritatea lucrurilor erau vechi, de proasta calitate, dar se mai intampla sa gasesc si cate o mica <<bijuterie>>. Intr-una din zile mi-am cumparat prima lucrare de arta, o gravura de Iser si tot in acea perioada am inceput sa citesc si foarte mult in domeniu, despre curente, artisti si toate celelalte detalii. Curiozitatea de atunci s-a transformat intr-o pasiune care a crescut de-a lungul vremii. Si acum mai pastrez acea gravura in birou…”, ne explica Nastase debutul neobisnuit al carierei sale de colectionar.
[nggallery id=168]