Aflam cu bucurie ca numita Bianca Dragusanu (de prin Petrosani, din cate am inteles) a fost luata la unspe metri in Vama Veche. Un loc unde, cu multi ani inainte (si chiar dupa) sa se fi nascut valoarea cu pricina, puteai face abstractie de campionul audientelor in prime time la telejurnalul TVR.
De asta a ajuns, altminteri un biet satuc populat de gagauzi (ulterior si de tatari, rusi, bulgari, turci, tigani, vreo doi-trei greci…), locul preferat al unor turisti care aveau in sange sapte ani de acasa inainte sa-i chiar implineasca la vremea cuvenita. Dar asta nu este o pledoarie pentru Vama. Vama Veche este un subiect mort si ingropat. Nu de unguri, nici de rusi, nici de mondiale conspiratii. Ani si ani la rand, fidelii locului nu au avut de ales decat sa faca pasul inapoi, in fata invaziei Dragusanilor, ca inainte pe harta nu aveau cum, decat sa salte cracul la bulgari. Dusmani declarati ai WC-urilor evropenesti, localnicii au simtit imediat noul Eldorado: pentru unii, supravietuire peste iarna, pentru altii, beinur gramada, pardon, banet gramada, primari, prefecti, Mircea Toma, multe aspecte a ingaduit, terestru si maritim, locul cu pricina, fiind declarat si rezervatie naturala, arie protejata si alte bazaconii teoretice. Pe repede inainte, Vama a devenit un maidan vero, unde urma de asta vara lasata pe nisip de piciorul iubitei (e? ceva romantic, nu?) a devenit scrumiera sau pisoar. Sau mai rau. E, si in atari conditii, se pare ca unii vamaioti mai tin steagul in vant, desi nu numai Mircea Toma, dar si Mona Segall, via Nea Marin, vor sa salveze locul si pensiunile de prin preajma. Bianco, faptul ca o turista te-a trimis la origini, adica la Mamaia, colaboratoare a lui Marin asta ce esti, e de bine. Dar cu o floare nu se face primavara. Ca destui fac umbra de PET locului. Altminteri, ai vazut si tu diferenta intre H2O din Vama si H2O-F-Fite, apa din Mamaia, unde „pasiunile vedetelor e inotul”.