Vasile Ştefănescu, președintele Confederaţiei Operatorilor de Transport Autorizaţi din România, anunță că forul pe care-l conduce, COTAR, cere un control de fond din partea ANAF la toate companiile de asigurare.
Pandemia, criza din energie, problemele din lanţurile de aprovizionare şi recesiunea economică generată de invazia Rusiei în Ucraina şi-au pus amprenta negativă şi peste activitatea desfăşurată de companiile de transport rutier de marfă şi de persoane din ţara noastră. Peste toate acestea s-au adăugat şi modificările Codului Fiscal operate de Guvern la jumătatea lunii iulie şi noile acte normative din domeniul asigurărilor, care au condus la o situaţie dificilă pentru transportatorii rutieri.
Vasile Ştefănescu, preşedintele Confederaţiei Operatorilor de Transport Autorizaţi din România (COTAR) a discutat despre toate aceste probleme, într-un interviu acordat bursa.ro.
Redăm în cele ce urmează, integral, interviul pe care l-a acordat șeful COTAR publicației menționate:
„Reporter: Care este situaţia companiilor de transport rutier din ţara noastră, în actualele condiţii de criză energetică şi de recesiune economică generate de invazia Federaţiei Ruse în Ucraina? V-a ajutat măsura temporară a compensării cu 50 de bani a litrului de carburant?
Vasile Ştefănescu: Situaţia în transport nu este roză. Când vorbesc despre transport, mă refer la toate tipurile de transport – de marfă, de persoane, urban, suburban, taxi, etc. -, la care se adaugă activităţile noastre adiacente şi conexe cum ar fi service-urile auto – toţi transportatorii din ţară au service-uri autorizate de RAR -, service-uri independente, staţii ITP, dispecerate, şi altele. Activităţile noastre conexe sunt multiple. Cel mai mult ne-au afectat, în ultima perioadă, preţurile la carburant. Nu înţelegem ce se întâmplă, deoarece atunci când era 120 dolari barilul, preţul la motorină la pompă era între 5 şi 5,5 lei. Astăzi, la 90 dolari barilul, preţul se ridică aproape la 9 lei. Companiile multinaţionale din domeniu, benzinarii, susţin că preţul actual este dat de tariful mai ridicat la care au achiziţionat motorina într-o perioadă anterioară. Guvernul nu ştie că, atunci când a crescut puţin preţul barilului, companiile respective au crescut preţul peste noapte? Atunci nu aveau stocuri pentru a merge o perioadă de două-trei săptămâni pe un tarif vechi? Acum, de când cumpără motorina cu un preţ mai mic, de ce nu ieftinesc? Ce stocuri mai au benzinarii? Pe ei nu îi afectează nicio criză, mai ales acum, când zilnic pleacă din rafinăriile româneşti zeci de cisterne pline cu carburant către Moldova şi Ucraina. Probabil că acesta este motivul pentru care nu iau în considerare ce spunem noi, pentru că ei oricum îşi vând carburantul pe plan extern.
Reporter: În aceste condiţii, cum vă mai desfăşuraţi activitatea, ţinând cont că a mai venit şi modificarea Codului Fiscal operată de Guvern la jumătatea lunii iulie? Noile majorări de impozite şi taxe se resimt în cadrul companiilor de transport rutier?
Vasile Ştefănescu: Modificările Codului Fiscal au afectat toţi cetăţenii, nu doar companiile de transport rutier. Au fost introduse noi impozite, noi taxe, fără ca nimeni din Guvern să întrebe sectorul privat dacă au venituri să susţină această nouă politică fiscală. De exemplu nu ne-a întrebat nimeni dacă putem să majorăm cu 10%, 15% sau 20% salariile angajaţilor noştri. Nu putem, pentru că nu avem de unde, deoarece veniturile noastre sunt acum la limita existenţei, la limita solvabilităţii. Nu avem nici măcar venituri suficiente să ne plătim taxele şi impozitele. Iar dacă nu plătim 100 lei impozite sau taxe, ANAF ne blochează imediat conturile. Deci noi trebuie să plătim lunar taxele şi impozitele, salariile angajaţilor – pentru că aceştia trebuie să îşi susţină familiile. Aici este problema: auzim că se decid măriri salariale ale bugetarilor, dar nu se spune niciodată care este baza reală a veniturilor bugetare pentru a se opera astfel de măriri. Are Guvernul vreun puţ de bani? Că noi nu avem. Dacă are, să ne spună şi nouă, ca să luăm bani să le mărim salariile şi angajaţilor noştri. Veniturile văd că scad, nu cresc şi nu înţelege nimeni că, de la preţul carburantului, cresc toate celelalte preţuri. Creşte preţul pe kilometrul de transport, iar acest lucru se simte în preţul final achitat de consumatori, care observă că pe raft creşte automat preţul, la orice tip de produs. De exemplu pentru un transporter de 30 de locuri, în urmă cu două luni cumpăram un cauciuc cu 700 sau 800 lei, iar astăzi îl cumpărăm cu 2000 lei. Nu înţelege nimeni că toate s-au scumpit? Şi nu suntem noi vinovaţi de această scumpire.
• Vasile Ştefănescu: „Companiile de transport rutier reduc parcurile auto pentru că nu pot face faţă noilor majorări de preţuri şi noilor taxe şi impozite”
Reporter: Legat de exemplul oferit de dumneavoastră, presa germană a scris, de curând, că preţul anvelopelor de iarnă a crescut cu cel puţin 20% în acest an, comparativ cu anul trecut.
Vasile Ştefănescu: Ce 20%? Preţurile s-au dublat. Ei anunţă majorări de 15% sau 20%, dar preţul final ajunge să fie dublu.
Reporter: Deci au crescut cheltuielile pentru transportatori?
Vasile Ştefănescu: Automat au crescut şi din această cauză suntem la limita solvabilităţii. Toate aceste dări noi care ne împovărează vor duce la falimente în lanţ. Sunt deja companii care şi-au anunţat intenţia de a ieşi din piaţa transportului rutier, iar altele, pentru a îşi menţine cât de cât activitatea, au început să vândă din camioanele sau autobuzele deţinute în parcul auto. Companiile de transport rutier reduc parcurile auto pentru că nu pot face faţă noilor majorări de preţuri şi noilor taxe şi impozite. Dacă lucrurile vor continua în acest mod, probabil că toţi transportatorii vor merge în faţa Guvernului şi în faţa Parlamentului şi vor lăsa cheile şi maşinile să ducă politicienii mărfurile unde trebuie, să ducă persoanele la muncă, pentru că noi nu mai avem cum.
Reporter: Din ce spuneţi, există riscul ca în această iarnă să intervină probleme în transportul rutier de marfă şi de persoane, pentru că vor ieşi companii din piaţă.
Vasile Ştefănescu: Cred că nu înţelege nimeni ce haos este în transportul judeţean de persoane, cu atribuirea pe care a dorit să o facă Cseke Attila, ministrul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei. Noi i-am solicitat în urmă cu un an o prelungire la programul de transport, deoarece nici consiliile judeţene nu erau pregătite pentru o nouă procedură de atribuire. Iar acum, jumătate dintre procedurile de atribuire sunt un fiasco, care a dus la deschiderea unor dosare de cercetare penală de către Direcţia Naţională Anticorupţie, cum este de exemplu cazul judeţului Constanţa. De ce? Pentru că s-au făcut fel de fel de învârteli cu acest transport judeţean. Sunt trasee unde oamenii nu au cu ce să meargă, pentru că nu au fost atribuite. Au încercat să facă o atribuire, dar transportatorii privaţi nu s-au mai dus să liciteze pentru traseele respective. Iar consiliile judeţene şi primăriile nu au altă posibilitate de a asigura transportul rutier, deoarece nu au capacităţile necesare. Pe traseele nerentabile, ar trebui să fie plătite subvenţii de către stat sau de către autorităţile locale ori judeţene. Dar acestea din urmă nu au venituri pentru a plăti această subvenţie, pe care o aşteaptă de la Guvern. Atunci, noi ce facem? Este uşor de zis că trebuie să asigurăm transportul şi familiilor din localităţile care mai au 30 de case. A fost o firmă care a făcut un studiu din birou şi a stabilit că în localitatea respectivă trebuie să ajungă zilnic cinci autobuze de câte 40 de locuri, fiecare. Cum să faci un astfel de transport? Cine plăteşte diferenţa dintre preţul carburantului şi încasările zilnice, când nu ai pe cine să transporţi?
• OG27/2011 – o lege în beneficiul politicienilor cu afaceri în domeniul transportului rutier
Reporter: Este cumva nevoie de o nouă reglementare în transportul rutier de mărfuri şi de persoane?
Vasile Ştefănescu: Ordonanţa de Guvern 27/2011 ar fi trebuit să fie până acum legea transportului rutier. Din 2011 şi până acum noi am depus fel de fel de amendamente la această ordonanţă făcută pe genunchi, am făcut o mulţime de interpelări şi adrese către Parlament şi Ministerul Transporturilor, dar ea a fost completată prin tot felul de acte normative care s-au transformat în legi, fără niciun pic de dialog cu partenerii sociali – patronate şi sindicate – din acest domeniu de activitate. Nu am fost chemaţi pentru a fi redactat un act normativ care să fie bun şi pentru stat, şi pentru transportatori, dar şi pentru cetăţeni.
Reporter: Şi acum pentru cine este bună OG27/2011?
Vasile Ştefănescu: Este bună pentru cei interesaţi, adică cei care face legile, cei care guvernează. Nu ar trebui niciodată politicul să interfereze cu noi, dar din păcate interferează. Sunt oameni politici care au maşini de transport în firme conduse de intermediari sau interpuşi, cum ar fi maşini de transport deşeuri şi lucrează, ca subcontractori, pentru companii mari de transport de deşeuri – care nu au niciun patrimoniu şi care se află de 12 ani în insolvenţă.
Reporter: Care este relaţia pe care transportatorii rutieri o au cu ARR şi cu ISCTR? Se comportă funcţionarii acestor instituţii precum ANAF, adică sunteţi verificaţi zilnic?
Vasile Ştefănescu: În urmă cu un an, ARR era condusă de un domn, care era susţinut de un secretar de stat de la acest ONG numit UDMR. S-a întocmit un raport de control de către Ministerul Transporturilor, ce a scos în evidenţă foarte multe fapte, chiar şi de natură penală. Acel raport a fost ţinut în sertar şi nu a fost înaintat organelor abilitate ale statului, până când a început mandatul actualului ministru al transporturilor, vicepremierul Sorin Grindeanu. El este singurul ministru care a trimis acest raport organelor de cercetare penală şi aşteptăm să vedem ce vor hotărî acestea. Apoi, pentru noi este suspectă şi activitatea desfăşurată de Agenţia Naţională de Integritate, care atunci când sesizezi nişte fapte şi soliciţi verificarea lor, îl lasă pe respectivul funcţionar public să îşi exercite atribuţiile şi să continuie nederanjat de nimeni să îşi slujească interesele personale. Ba mai mult, decizia în privinţa acestui funcţionar public este dată de ANI după ce acesta nu mai este în funcţie, ceea ce este o aberaţie. Sau, un alt exemplu, îl lasă pe un demnitar să îşi depună o nouă declaraţie de avere, care o rectifică pe aceea depusă cu un an înainte, fără a îl întreba de ce iniţial, pentru perioada declarată în urmă cu un an nu şi-a trecut toate veniturile obţinute şi toate posibilile conflicte de interese. Practic ANI acoperă un fals în declaraţii, iar funcţionarul respectiv îşi exercită în continuare nestingherit activitatea. Sunt multe astfel de anomalii.
• Vasile Ştefănescu: „Cerem control de fond din partea ANAF la toate companiile de asigurare”
Reporter: Care este relaţia cu ANAF? Am văzut că funcţionarii ANAF au declanşat în ultima perioadă o serie de controale pentru diminuarea evaziunii fiscale.
Vasile Ştefănescu: Salutăm activitatea domnului preşedinte Lucian Heiuş, pe care am avut onoarea să îl cunosc de când era secretar de stat la Ministerul Finanţelor şi care a fost tot timpul deschis la solicitările patronatelor din transportul rutier de marfă şi de persoane. L-aş ruga pe domnul preşedinte Heiuş să declanşeze nişte controale de fond la asiguratori, în special la asiguratorii de poliţe RCA, companii care nu au avut niciun control de fond în ultimii 30 de ani, cu excepţia unei singure companii. Am văzut unde s-a ajuns, din cauza lipsei acestui control: falimentele Astra Carpatica şi City Insurance. Culmea este că aceste companii şi-au băgat banii în buzunare. Pentru noi este ciudat că, nici după aceste falimente, ANAF nu a declanşat controale de fond la aceste societăţi comerciale.
Reporter: Poate că domnul Heiuş aşteaptă ca respectivele companii să fie verificate mai întâi de Autoritatea pentru Supraveghere Financiară, care are mai multe competenţe în acest domeniu.
Vasile Ştefănescu: Din păcate, sectorul de supraveghere a asigurărilor din cadrul ASF, condus de vicepreşedintele Cristian Roşu, nu şi-a făcut treaba în ultimii ani şi am ajuns astăzi în situaţia în care asigurătorii fac ce vor. Mai nou, se pare că aceşti asigurători fură la nivel european. Şi-au dat nişte legi prin care, de la 1 octombrie 2022, ASF nu mai are practic niciun control asupra asigurătorilor. Îi vor controla doar de formă, dar referitor la tarife companiile vor practica tarifele pe care le vor impune, la valorile pe care le vor stabili. Asigurătorii, pe baza noii legislaţii, pot mări poliţele RCA aşa cum doresc, fără să îi tragă cineva de mânecă. Totodată pot să aibă ce cheltuieli vor. În aceste condiţii, este normal ca preţul poliţei RCA să crească doar prin prisma intereselor acestor asigurători, pentru bunăstarea lor, pentru salariile grase pe care şi le iau – de zeci de mii de euro la membrii Consiliilor de Administraţi şi de mii de euro pentru directorii companiilor respective? Nu înţelegem de ce suntem obligaţi să le suportăm toate cheltuielile sau mai bine zis luxul lor? În SUA, astăzi asigurarea respectivă este facultativă. La noi de ce nu poate fi facultativă? Poate că, dacă ar fi facultativă, am exista la o atenţie mai mare a participanţilor la traficul rutier şi la o scădere a numărului de accidente.
Reporter: Preconizaţi o majorare a tarifelor pentru poliţele RCA?
Vasile Ştefănescu: Sigur vom asista la o majorare, mai ales că acum, de la 1 octombrie, nu mai trebuie să detalieze la ASF modul în care sunt calculate noile tarife. Le vor mări după bunul lor plac. ASF nu va putea să apere consumatorii, care prin noua legislaţie europeană au devenit consumatori captivi în privinţa poliţelor RCA. Deci noi trebuie să îi lăsăm pe aceşti asiguratori să facă ce vor, să mărească poliţa cât vor, să îşi mărească salariile cât vor, să cheltuie cât vor, fără să dea socoteală nimănui. De aceea îl rugăm pe domnul Heiuş, preşedintele ANAF, să declanşeze controale de fond la toate aceste companii de asigurare. Cred că va avea o mare supriză, deoarece aceste societăţi încasează zeci de miliarde de euro anual şi toate la un loc aduc un venit de 2% din PIB, în timp ce noi, transportatorii rutieri, cu tot cu activităţile conexe, aducem peste 18% din PIB. Diferenţa este foarte mare pentru noi care suntem controlaţi de către ANAF, ARR şi ISCTR, faţă de unii care încasează miliarde printr-o lege obligatorie şi care nu sunt controlaţi.
• Vasile Ştefănescu: „Vrem să plătim ceea ce consumăm, dar să plătim la un preţ corect, nu speculativ”
Reporter: Ce măsuri ar trebui luate pentru ca transportatorii să lucreze la parametri normali?
Vasile Ştefănescu: Guvernul şi Parlamentul trebuie să ţină cont că noi avem unităţi, nu doar birouri. Toţi avem service-uri, staţii ITP, garaje, şi trebuie să le asigurăm un minim de confort angajaţilor noştri. Nu putem să îi ţinem la 3-5 grade Celsius în această iarnă şi nu vom avea posibilitatea să plătim facturile enorme la energie. Nu suntem cerşetori, că nu avem nevoie de subvenţii şi nici de ajutoare, dar solicităm Guvernului şi Parlamentului să stopeze abuzurile băieţilor „interesaţi” din energie şi să revenim la preţuri normale, corecte. Vrem să plătim ceea ce consumăm, dar să plătim la un preţ corect, nu speculativ.
Reporter: Cu cât au crescut în ultimii doi ani cheltuielile cu întreţinerea unui parc auto? Mai fac companiile faţă unor astfel de creşteri?
Vasile Ştefănescu: 100%. Nu mai facem faţă. Suntem la limita existenţei. Mai mult, service-urile noastre auto subvenţionează toţi asigurătorii din România. Noi facem împrumuturi la bancă pe dobânzi care astăzi au ajuns cu tot cu comisioane la 17%, pentru ca să ne desfăşurăm activitatea şi să reparăm maşinile cetăţenilor, în timp ce companiile de asigurare plătesc reparaţiile când doresc sau aşteaptă să fie date în judecată de către noi şi plătesc după ce se termină procesul civil. Asta în cazul în care asigurătorul nu intră între timp în faliment şi sunt nevoit să mă duc la Fondul de Asigurare unde mai stau încă doi-trei ani să recuperez suma investită. Ce ar fi dacă noi, service-urile din România, vom decide să reparăm numai contra-cost maşinile păgubiţilor, iar ei să se îndrepte apoi către societăţile de asigurare? Ce s-ar întâmpla în acest caz? Ar fi haos. Numai o companie de asigurare are astăzi peste 50.000 de procese în instanţă. Şi ar mai fi o problemă: 60% din daune sunt plătite de societăţile de asigurare păgubiţilor, dacă îşi repară maşina în regie proprie sau la service-uri neautorizate, la mica înţelegere între păgubit şi asigurător, pentru ca firmele respective să plătească cheltuieli mai mici, chiar cu 50% mai puţin decât ar costa orice tip de reparaţie. Cine garantează siguranţa în traficul rutier pentru maşinile respective? Este o anomalie de care profită companiile de asigurare din România, fără să le verifice nimeni. Acestea sunt probleme care ne afectează pe toţi.
Reporter: Vă mulţumim!”
