Nu mai este nicio surpriză pentru nimeni că președintele Recep Tayyip Erdogan este un politician atipic, din categoria liderilor cu personalitate care nu primesc cadou șepci și nu zâmbesc diplomatic fiindcă așa cere protocolul. Ultima ieșire a „Sultanului” arată ce ambiții militare are: Turcia vrea nici mai mult, nici mai puțin decât bomba atomică! Dacă alții o au, noi de ce nu, zice Erdogan, al cărui orgoliu a dus la o întărire substanțială a celei de-a doua armate din cadrul NATO!
După ce a sfidat America prin cumpărarea de sisteme balistice antiaeriene S-400 vândute de Federația Rusă, Turcia își propune să lovească decisiv în orgoliul Occidentului. Erdogan întreabă cu voce tare (și lucrează pentru asta în ascuns): de ce nu am voie să dețin arme nucleare? „Unele ţări au rachete cu focoase nucleare, nu una sau două. Dar ei vin și ne spun că noi nu le putem avea. Eu nu pot accepta acest lucru! Nu există nicio naţiune dezvoltată din lume care să nu le aibă”, a declarat liderul turc la o reuniune a partidului de guvernământ, AKP.
Turcia se numără printre țările care au semnat, în 1980, Tratatul de Neproliferare Nucleară, iar ulterior a semnat şi Tratatul privind Interzicerea Totală a Testelor Nucleare (în 1996), două acorduri internaţionale ce au drept scop prevenirea dezvoltării armelor nucleare.
Ca să fie mai convingător, Erdogan a dat exemplu Israelul, despre care se presupune că deține bomba atomică. „Avem Israelul în apropiere, aproape ca vecini. Înfricoşează alte naţiuni prin deţinerea acestor bome. Nimeni nu-i poate atinge”. Totuși, autorităţile de la Tel Aviv nu au confirmat niciodată că dețin arme nucleare, însă nici nu au infirmat zvonurile lansate pe piață.
Iranul, un pas mai aproape de „nucleară”
Președintele Hassan Rouhani a anunțat că, începând de azi, Iranul va dezvolta centrifuge pentru accelerarea îmbogățirii uraniului, un pas mai aproape de visul „perșilor”. În cadrul acordului nuclear semnat în 2015 alături de marile puteri nucleare, Iranul a acceptat să păstreze cantități restricționate de centrifuge de primă generație la două centrale nucleare.
Temerile comunității internaționale sunt că, prin dezvoltarea cu succes a unor centrifuge mai avansate, Iranul va produce de câteva ori mai rapid și mai mult materie primă necesară pentru bomba nucleară.