Pesterile si tunelurile bine ascunse fac parte din mitologia noastra dintordeauna. De la Pestera lui Zamolxe la comorile ascunse de daci din cale invaziei romane, ele sunt prezente mai ales in povestile romanilor. Cu toate acestea exista si misterioase tuneluri de data mai recenta…
Una dintre legendele aparute in preajma Primului Razboi mondial vorbeste despre niste tuneluri incredibile care plecau din Dobrogea si ajungeau, trecand pe sub Marea Neagra tocmai in Turcia.
Oile de sub mare
Comertul cu oi era infloritor inaintea izbucnirii Primului Razboi Mondial. Dobrogenii cresteau mii de oi pentru a le duce in Imperiul Otoman si a castiga bani frumosi. Poveste spune insa ca exportul nu se realiza nici pe uscat si nici cu vasele, ci prin doua tuneluri de dimensiuni impresionante, pe sub Marea Neagra. Se pare ca aceste structuri porneau din sudul Dobrogei si din Cadrilaterul bulgaresc si erau folosite cu precadere de tarani pentru a-si transporta turmele de oi in Imperiul Otoman si in tarile din Peninsula Asia Mica.
Marele secret dobrogean
Nu se stie cine a construit aceste doua tuneluri si nici motivul pentru care au fost ele concepute, dar daca exista, este clar ca el ear putea fi folosite si azi. Se mai spune ca, in timpul Marelui Razboi, gurile de acces ale celor doua tuneluri au fost astupate si au fost pazite cu strasnicie. Se mai spune ca securitatea din perioada comunista era la curent cu existenta acestor tuneluri megalitice si nu lasa pe nimeni sa se apropie de ele. Din gura in gura, s-a mai auzit ca, in anii 80, soldatii care erau concentrati la munca pe Canalul Dunare – Marea Neagra, au descoperit, din pura intamplare, o alta intrare intr-unul dintre tunelurile cu pricina.
Ea se afla si astazi, bine camuflata, intr-un cimitir din Murfatlar si a fost folosita in nenumarate randuri de muncitorii de la canal pentru a trece in Bulgaria in mod regulat.
Limanu, pestera misterelor
Din aceasi zona vine o legenda mult mai veridica: misterul pesterii Limanu, o pestera uriasa, despre care, ultimii tatari din satul hagieni spun ca era des folosita de bunicii si strabunicii lor nu numai sa se adaposteasca in vreme de restriste, ci sa ajunga chiar si in Bulgaria. Legenda este intarita si de o relatare din Isoria Romana a lui Dio Cassius. Astfel, in anii 29-28 i.e.n., pe vremea expeditiei intreprinse de proconsulul roman Marcus Licinius Crassus in Moesia Inferior, cand “Roles, in conflict cu Dapyx, ii cere ajutorul”. Crassus intervine, determinandu-l pe Dapyx sa se refugieze “intr-un loc intarit, unde a fost asediat de Crassus”. Prin tradare, fortareata cade, si generalul roman se indreapta spre Pestera Keiris, o pesera “atat de vasta si de puternica incat, dupa cum spun legendele, pana si titanii se refugiasera aici dupa infrangerea suferita din partea zeilor”. Aceasta pestera fusese luata in stapanire de localnici, care “isi carasera inauntrul ei avutiile mai de pret si toate turmele. Dupa ce descoperi toate gurile pesterii, iesiri intortocheate si greu de gasit, Crassus le zidi si in acest fel ii sili pe refugiati sa se predea pe calea infometarii”. Cert este ca aici, multe din galerii sunt cioplite si, din loc in loc, sunt sapate lacase pentru opaituri…