Există ceva mai rău pentru un preşedinte american decât să se supună unei proceduri de destituire? Probabil că nu, dar dacă îl cheamă Donald Trump, “este un lucru bun”.
Cu o punere sub acuzare aproape sigură în Congres, săptămâna nu se anunţă prea bună pentru Trump, însă liderul de la Casa Albă se poate lăuda că a atins “cota sa cea mai mare de popularitate din toate timpurile, cu 43%”, anunţă Universitatea Quinnipiac, care realizează regulat astfel de sondaje. Pe 23 octombrie, înainte de începerea audierilor publice în cadrul anchetei privind punerea sub acuzare şi demiterea care îl vizează, cota de popularitate a lui Donald Trump era mai mică (38%), dar pe 10 decembrie a urcat la 41%. Fostul magnat din domeniul imobiliar a dat asigurări că ratingul său de popularitate a atins „cote înalte”. Despre procedura de impeachment, preşedintele nu îşi ascunde strategia şi declară nepăsător “se pare că este un lucru bun pentru mine”.
Democrații din Camera Reprezentanților vor vota, cel mai probabil, astăzi, pentru a-l inculpa pe Trump pentru abuz de putere și obstrucționarea bunei desfășurări a Congresului. Dar președintele știe la fel de bine că partidul republican care controlează Senatul, ar trebui să îl achite. Reţeta e clasică: lui Trump, obsedat de respectul de sine al miliardarului, afaceristului sau showman-ului TV – un brand al succesului american în viaţa politică nemiloasă de la Wasington, care aduce milioane de dolari – îi place confruntarea supremă în centrul reflectoarelor iar poziţia de inculpat în Congres îi răneşte teribil orgoliul. “Paradoxal, parcă acest moment este creat special pentru o persoană ca el”, comentează Rich Hanley, profesor de comunicare la Quinnipiac. Şi pentru asta, Trump a orchestrat o strategie de apărare fără precedent, şi-a demonizat adversarii, acuzaţi de „trădare”, „vânătoare de vărjitoare” şi „lovitură de stat”. Alături de negarea sistematică a tuturor acuzaţiilor, toate şi-au atins obiectivul mediatic, cu speranța de a ieși învingător din luptă și de a face din acest rezultat un argument de forţă al campaniei pentru realegerea sa în 2020. Trebuie spus că al 45-lea preşedinte american, obișnuit cu scandalurile, a intrat în luptă mult mai bine pregătit decât predecesorii săi – Andrew Johnson, inculpat în 1868, Bill Clinton, care a luptat din greu pentru a fi achitat la Senat în 1999, și, de asemenea, Richard Nixon, care și-a dat demisia în 1974 pentru a evita să fie demis în scandalul Watergate. Trump se confruntase anterior cu acuzații de agresiune sexuală împotriva a zeci de femei,dar şi cu ancheta de aproape doi ani a procurorului special Robert Mueller privind imixtiunea Moscovei în alegerile prezidenţiale americane. Din ambele a ieşit întărit.
Păi, ȘI impeachment – ul actual este bazat TOT pe SCORNELI, democrații lui pește prăjit fiind bolnavi mintal. Nu mai intrăm în detalii, cine a urmărit îndeaproape și echidistant știe despre ce e vorba. Minciuni, minciuni și iar minciuni.