AcasăNewsTrump, noul rege al petrolului

Trump, noul rege al petrolului

Primele semnale trimise de noul locatar al Casei Albe nu au lasat nici un dubiu: odata cu nominalizarea a doi climatosceptici, Rick Perry (Energie) si Scott Pruitt (Mediu) si desemnarea lui Rex Tillerson (fostul PDG al ExxonMobil) ca secretar de Stat, politica energetica americana se anunta departe de preocuparile de mediu mondiale iar prin venele ei va curge mult petrol.

Omul de la Casa Albă a semnat noi decrete pentru independenţa petrolieră a Americii

In perioada campaniei electorale, Trump a pus accent pe dezvoltarea energiilor fosile,  dezvoltarea tehnologiilor de captare si stocare a carbunelui, renasterea industriei carbonifere si cautarea unei independente vizavi de Organizatia tarilor exportatoare de petrol, OPEC. Obiective destinate ridicarii unui ansamblu de bariere administrative, tehnologice, de mediu si economice pentru a privilegia dezvoltarea resurselor energetice fosile ale SUA. Doi reputati specialisti ai ”IFP Energies nouvelles” (organism de cercetare in domeniul energetic si de mediu), Emmanuel Hache, economist, si Marine Simoen, cercetator si inginer , fac o analiza a strategiei petroliere a celui de-al 45-lea presedinte al SUA.

Mirajul independentei energetice

SUA sunt al doilea consumator mondial de energie, dupa China. Pe pietele petroliere, au inregistrat o productie record (12,7 milioane de barili pe zi in 2015) devenind primul producator mondial, in fata Arabiei Saudite si a Rusiei. Americanii sunt si cei mai mari consumatori de petrol, figurand si in fruntea listei tarilor importatoare, tot dupa China. Chestiunea unei independente energetice domestica, promisa de Trump, ramane greu de atins, chiar daca productia nationala de petrol acopera aproximativ 75% din consumul domestic. Hidrocarburile neconventionale (petrol si uleiuri de sist) a transformat scena energetica americana dar si mondiala.

Milioane de<br >locuri de<br >muncă vor fi<br >recreate de<br >aurul negru

Productia de hidrocarburi neconventionale se caracterizeaza prin costuri mult mai reduse decat cea clasica iar SUA poseda tehnologii avansate ce permit costuri de forare, iarasi, mult mai mici. Este mult mai usor, si mult mai ieftin, de a opri apoi a reporni o productie de hidrocarburi nevonventionale decat una clasica iar aceasta flexibilitate reprezinta un model de schimbare economica pe pietele petroliere, SUA devenind un ”swing producer” pe piata mondiala.

OPEC nu moare cand vrea Donald

La ora actuala, OPEC furnizeaza SUA aproximativ 3 milioane de barili de petrol pe zi, adica aproximativ 45% din importuri. Daca independenta energetica promisa de Trump trece printr-o  necesara reducere a exporturilor americane de petrol, ea va insemna, de asemenea, si o crestere a productiei americane cu aproape 50%.

Indienii Sioux se plâng degeaba<br >Conductele texane vor trece pe<br >unde vrea Casa Albă

Insa accelerarea unei productii americane risca sa destabilizeze pietele si sa provoace o puternica diminuare a preturilor, in detrimentul miilor de producatori independenti ai tarii. Pe de alta parte, administratia Trump minimalizeaza rolul esential al OPEC si pare a uita ca politica organizatiei, cu Arabia Saudita in frunte, a provocat prabusirea pretului petrolului, in perioada iunie 2014-decembrie 2015, excluzand de pe piata mii de producatori americani. In decembrie 2016, OPEC si-a demonstrat inca odata capacitatea de a conduce piata, anuntand o diminuare a productiei sale cu 1,2 milioane de barili pe zi. Acest acord a constituit o premiera, dupa multi ani, intre tarile membre dar si cu cele care nu sunt membre OPEC, cum este Rusia. In ciuda vointei administratiei Trump, OPEC nu a murit. In noul context petrolier, Federatia Rusa a lui Putin nu va ramane impasibila daca cresterea productiei americane va antrena o noua scadere a preturilor.

Oleoducte controversate

La cateva zile dupa investitura, Donald Trump a publicat un ordin executiv cu privire la accelerarea procedurilor de examinari de mediu si aprobarea unor proiecte de infrastructura estimate ca prioritare. Daca, la ora actuala, procedurile de validare a unor asemenea proiecte dureaza si ani de zile, noua administratie de la Casa Alba vrea sa le reduca la cateva luni. Secretarul de stat al Comertului, Wilbur Ross, dispune de doar 180 de zile pentru a prezenta un plan de actiune pentru diferite proiecte petroliere. In legatura cu acest subiect, noul presedinte al SUA si-a exprimat, la pachet, si dorinta de a redinamiza locurile de munca in tara, anuntand ca materialele utilizate (in principal otel si minereu de fier) vor fi de productie americana. Primul proiect anuntat de Trump consta in relansarea extinderii conductei Keystone XL, care va lega regiunea canadiana Alberta de Nebraska, unde petrolul va putea ulterior alimenta alte oleoducte pentru a lega Golful Mexic si Illinois. Casa Alba precizeaza ca acest proiect pentru importul canadian de petrol, 0,83 milioane de barili pe zi, in special petrolul de sisturi bituminoase. Trans Canada, responsabilul proiectului, estimeaza ca SUA si-ar putea reduce pe aceasta cale cu 40% dependenta petroliera fata de Orientul Mijlociu si Venezuela, considerate mai putin stabile decat Canada. Otawwa se opune insa masurilor protectioniste a lui Trump cu privire la fabricarea conductelor in SUA. Al doilea proiect , Dakota Access, vizeaza legatura Dakota de Nord, zona de productie petroliera dinamica, cu Illinois. Acest proiect a fost foarte contestat, in special de triburile sioux din Standing Stone, care au afirmat ca oleoductul va traversa zone considerate sacre de aceasta comunitate si va antrena riscuri de poluare a apei potabile.

Conflict de interese la varf

Este interesant de notat ca Rick Perry, proaspat numit in fruntea departamentului Energiei, ”serveste” si in Consiliul de Administratie al societatii texane Energy Transfer Partners, insarcinata cu santierul Dakota Access Pipeline, in Dakota de Nord. In ce-l priveste, Trump detinea, pana in 2016, actiuni in valoare de sute de mii de dolari la Energy Transfer Partners sau la Phillips 66, coproprietar al Dakota Access. Chiar daca memorandumurile si ordinele executive ale administratiei Trump sunt clar in favoarea industriei petroliere, aceasta graba nu garanteaza si succesul acestor proiecte iar negocierile de trecere prin alte state (cum ar fi Nebraska) se anunta dure. In fine, noua administratie Trump joaca pe o tema mai veche a independentei energetice, pe care SUA a lansat-o in 1970. Potrivit unui calcul al expertilor lui Trump, exploatarea rezervelor de petrol, gaze naturale, gaze de sist va aduce 50.000 de miliarde de dolari economiei americane, permitand crearea a milioane de locuri de munca si reducerea considerabila a deficitului comercial.

author avatar
Tudor Borcea
385 afisari
Zenville

Ultimele știri

proger