Preşedintele american Donald Trump a pătruns duminică în Coreea de Nord unde a făcut câţiva paşi alături de liderul țării, Kim Jong Un.
„Un pas mic pentru om, un salt gigantic pentru omenire” a îngăimat astronautul Neil Armstrong în momentul când a făcut primul pas pe Lună, în 21 iulie 1969, încununând programul american de aselenizare „Apollo 11”. Asemenea lui, șeful de la Casa albă a declamat: „Este o zi mare pentru întreaga lume”, atunci când a trecut limita care marchează separarea între cele două Corei, în oraşul Panmunjom, unde a fost semnat armistiţiul din 1953. Niciodată vreun preşedinte american nu a mai pus piciorul pe pământul Coreei de Nord. După încetarea luptelor între Coreea de Nord și Coreea de Sud (sprijinită de Statele Unite (SUA)), în 1953, nu a fost semnat niciun tratat de pace, iar astfel, din perspectiva Dreptului internațional, statele se află în continuare în război.
Coreea de Nord și Statele Unite și-au intensificat, în ultimii câțiva ani, conflictele declarative și pe alte planuri, după ce s-au amenințat reciproc cu distrugerea nucleară. De atunci au urmat numeroase runde de negocieri, atât la nivel prezidențial, cât și la nivel de experți, pentru denuclearizarea peninsulei coreene, care au rămas însă fără rezultat. În acest moment, Coreea de Nord se află sub sancțiunile economice ale SUA.
[youtube]VbjO3tcAxnc[/youtube]
[youtube]RMINSD7MmT4[/youtube]
N-are voie in Coreea de Nord! Trebuia sa stea la plaja in concediu bine facut.
Bă, fraiere, dacă ar fi Trump poleit cu aur și tot nu ai renunța la bășcălia ta de doi lei gauriți. Prin consecințele ei, fie ele și simbolice – dar e vorba de mult mai mult – mișcarea asta de meșter a lui Trump (democrații și-au luat-o iar în freză, încă nu s-au oprit din urlat) este importantă pentru întreaga lume.
Frustrate Anonimeniule,
Trec peste politica mea față de troglodiții chei de idei care au impresia că-și pot da cu părerea lor ridicolă despre tot și toate pe spatele viziunilor unor oameni informați care își asumă ceea ce scriu. În vreme ce tu nici măcar identitatea nu ți-o afișezi, deși ai pretenția să dai comentarii penibile tuturor redactorilor acestei publicații, eu n-am probleme în a afirma cine sunt și a-ți desființa obrăzniciile. Cu precizarea că e singura dată când permit vreunui comentariu țopârlănesc de-al tău să rămână conectat la articolele mele, precum și singura dată când răspund elucubrațiilor tale. Dacă ai de gând să fii decent în exprimare, voi trece peste sărăcia ta de viziuni și peste analfabetismul cumplit de care suferi (fără să-ți dai seama, probabil) în materie de relații internaționale, și am să-ți las măscăricelile de p(r)ostac, în cazul în care nu-ți ții în cumpăt nevoia ta arzătoare de a-ți arunca slovele sleite. (Spre deosebire de tine, am studii de licență și masterat în RI și Diplomație, precum și mai multe stagii la instituții de profil).
Chestiunea cu Donald Trump stă așa, conform analiștilor din domeniul RI și a jurnaliștilor lucizi (și care au habar de ceea ce înseamnă relațiile dintre state) din universul publicistic anglo-saxon:
1 Într-adevăr, pot să-l toarne cu aur pe Trump, nu la „poleială” mă uit eu, ci analizez în profunzime comportamentele și atitudinile. Dumneata n-ai nevoie nici de sclipici, că tot te pricepi de minune la căscat gura spre proștii cu funcții.
2 Trump este cea mai mare nereușită de la Casa Albă din ultimele decenii în materie de diplomație. Este șeful de stat care a zdruncinat, efectiv, imaginea internațională a celei mai puternice țări de pe glob, și care a făcut de râs o întreagă generație de consilieri și participanți la decizie americani de pe segmentul extern. Cu precădere în chestiunea Coreei de Nord, unde acest om a legitimat, fără înțeleagă măcar ce face, un dictator precum Kim, aflat în fruntea unui regim ucigaș, întâlnindu-se tête-à-tête cu el (cu toate elementele de diplomație publică de rigoare), după ce nord-coreeanul l-a numit de nenumărate ori „senil”, „dotard” și „tulburat mintal” și după ce Trump însuși proferase injurii, într-un comportament infantil, la adresa asiaticului. Asta e diplomație, sau trasul de șireturi ce a urmat? Întrucât se cunoaște că Nord-Coreea este unealta Chinei, care nu va renunța niciodată la un levier atât de convenabil împotriva rivalei de peste ocean, era evident că negocierile nucleare nu vor da niciun rezultat, fiindcă și coreenilor, și chinezilor le convine așa cum e. Trump a sfârșit prin a se contrazice singur în fața lumii întregi, ajungând să îl numească pe Kim „un om foarte talentat”, dar fără a fi ajuns la vreun acord cu el, și cu atât mai puțin la un tratat privind denuclearizarea Coreei. Cât despre bezmeticeala matale cu necazul democraților, este un monument de prostie la fel de gigant ca nătângia ‘mitale să crezi că este o lovitură de maestru să îți dai singur cu țara de pământ ca să se oftice Opoziția. Tot demersul lui Trump de a negocia cu Kim este un eșec planetar, dar un om cu gândire de bordură nu are cum să priceapă așa ceva. El pricepe numai „poleiala” „istorică”. Nu le ai deloc cu politica externă, nea Anonimicule, așa că te poftesc să nu-mi mai comentezi aberații la articole, că n-am timp să răspund inepțiilor hilare pe care le îndrugi. Mă amuză, în orice caz, cât de multă prostie poți strânge, și ce abordări de ageamiu, lipsite de cele mai elementare cunoștințe și aptitudini într-un domeniu precum politica.
Un pas mic pentru Donald un pas urias pentru Kim.