Euro a depășit o piatră de hotar care nu trebuie ignorată: a scăzut sub paritatea cu dolarul pentru prima dată din 2002. Este o scădere destul de mare, având în vedere că în 2008 se tranzacționa la 1,5 dolari.
Și uite-așa s-a ajuns la o situație greu de prevăzut chiar și pentru cei mai pesimiști economiști: zona euro a ajuns un teren minat pentru investitorii internaționali – rezultatul a trei greșeli fundamentale.
În primul rând, Uniunea Europeană stă în urma SUA în abordarea inflației. În timp ce Rezerva Federală a înăsprit politica monetară de luni de zile, Banca Centrală Europeană nu a făcut prima sa mișcare decât în iulie, când a ridicat ratele dobânzilor.
În al doilea rând, în zona euro se acumulează din nou tensiuni din cauza datoriilor guvernamentale. Criza datoriilor suverane de acum un deceniu a fost tratată, dar nu și vindecată.
Cu toate acestea, membrii zonei euro nu sunt stăpâni pe moneda lor. In extremis, spre deosebire de țările care au o monedă suverană, aceștia nu pot tipări pentru a ieși dintr-o criză a datoriilor, nu pot garanta valoarea datoriei lor guvernamentale și, prin urmare, se confruntă cu un risc mult mai mare de neplată.
Apoi mai este eroarea uriașă pe care țările din zona euro au făcut-o cu politica energetică, ignorând sfidător securitatea economică în timp ce s-au fixat obsesiv pe încercarea de a elimina emisiile de carbon.
Europa poate crede că a luat-o înaintea tuturor, permițând reducerea investițiilor în combustibili fosili și în energia nucleară. S-a înșelat amarnic, a rămas depedentă de gazul rusesc și acum tragem ponoasele.
Nicio parte a lumii nu a fost ferită de creșterea prețurilor la energie din acest an, dar a fost un șoc și mai mare pentru o regiune care, până în februarie, își extrăgea 40% din importurile de gaze din Rusia lui Putin.
Europenii sunt sub un duș rece, așa cum reci le vor fi locuințele la iarnă: află cât de mult energia ieftină este motorul unei economii și ce înseamnă faptul că nu mai au la dispoziție această energie crucială. Prăbușirea monedei euro este un simptom al proastei strategii europene.