Transportatorii (COTAR) dau de pământ cu propunerile de modificare a Legii RCA

Confederația Operatorilor și Transportatorilor Autorizați din România (COTAR) cere Senatului României „retragerea urgentă sau respingerea Proiectulul de lege privind modificarea și completare a Legii RCA”, demonstrând că este „flagrant contrar dispoziţiilor constituţionale și ale legislaţiei naţionale în domeniul concurenţei și protecţiei consumatorilor, precum și prevederilor legislaţiei Uniunii Europene”.

Reprezentanții COTAR au depus la Senat, în 4 decembrie, o scrisoare cu mai multe observaţii privind nelegalitatea Proiectulul de lege, pe care o publicăm integral:

SCURTĂ PREZENTARE

Prezenta scrisoare are ca scop semnalarea neconcordanţei prevederilor cuprinse în propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii aduse terţilor prin accidente de vehicule și tramvaie, înregistrată la Senat sub nr. B515/2019 (“Proiectul de Lege”), publicată pe pagina de internet a Senatului României în data de 01 noiembrie 2019, atât faţä de dispoziţiile legislaţiei Uniunii Europene, cât și faţă de legislaţia naţională aplicabilă în materia concurenţei și drepturilor consumatorilor.

Proiectul de Lege propune schimbări legislative având consecinţe negative majore asupra drepturilor și intereselor consumatorilor români, ale persoanelor prejudiciate în accidentele auto precum și ale agenţilor economici care activează în domeniul serviciilor de reparaţii autovehicule, cu un impact semnificativ asupra pieţei concurenţiale naţionale Iibere. Aceste schimbări majore sunt susţinute de iniţiatori prin simple afirmaţii nedovedite precum „comportamentul abuziv din punctul de vedere al preţurilor practicate” sau faptul că “unele entităţi reparatoare, prelevându-se de principiile pieţei libere, convin preţuri arbitrarii în relaţia contractuală directă cu persoana prejudiciată”.

În concret, Proiectul de Lege propune ca, prin intermediul unor mecanisme juridice, să fie impuse anumite plafoane de natură a afecta comerţul, împiedicând, restrângând ori denaturând concurenţa dar și afectând ateptările rezonabile ale consumatorilor. Aceste plafoane s-ar materializa prin implementarea unui sistem informatic ca metodă de stabilire a costurilor de reparaţie a vehiculelor și bunurilor avariate, determinarea implicită a preţurilor de revânzare a pieţelor de schimb și componentelor auto în vederea activităţii de reparaţii prin raportare la preţurile de listă ale “producătorilor/importatorilor oficiali” ai respectivelor autovehicule, dar mai ales prin introducerea unei restricţii aplicabile unităţilor reparatoare auto în privinţa costului orei de manoperă. Prin implementarea acestor dispoziţii vizate de Proiectul de Lege, înţelegem că se urmărete limitarea valorii reparaţiei suportată de asigurătorul de răspundere civilă auto, instituindu-se astfel, o formă de control a preţurilor și serviciilor care nu corespunde condiţiilor normale de piaţă.

Astfel, în orice stat democratic este în mod unanim admisă teza conform căreia, într-o piaţă liberă, legile și forţele cererii și ofertei sunt libere de orice intervenţie a unui guvern sau a unei alte autorităţi, principiu esenţial pe care Proiectul de Lege îl nesocotete în mod flagrant și într-un mod profund negativ pentru piaţă și consumatori.

Analizând cu titlu preliminar expunerea motivelor ce au stat la baza Proiectului de Lege vizat, se poate constata faptul că acesta nu se bazează pe argumente justificate de o analiză de impact, nu stabilete contextul actual al pieţei și nici nu prefigurează impactul asupra pieţei.

De asemenea, după cum vom detalia în continuare, expunerea de motive nu conţine o analiză amănunţită a impactului propunerii asupra funcţionării pieţei asigurărilor și a celei auto în contextul general al economiei românesti precum și nici nu asigură gradul cerut de transparenţă privind consultarea publicului cu privire la astfel de demersuri legislative, în totală neconcordanţă cu toate scenariile de lucru acceptate pentru o astfel de intervenţie normativă.

2. DISPOZIŢII LEGALE ĺNCĂLCATE

Prin dispoziţiile legale propuse în cadrul Proiectului de Lege se încalcă în mod flagrant dispoziţiile legale cuprinse în principal, dar nu în mod limitativ, în următoarele acte normative:

1. Constituţia României;
2. Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative;
3. Legea Concurenţei nr. 21/1996;
4. Legislaţia naţională în domeniul protecţiei consumatorilor;
5. Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene;
6. Legislaţia europeană în domeniul protecţiei consumatorilor;
7. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
8. LEGISLAŢIE NAŢIONALĂ
9. Încălcarea dispoziţiilor constituţionale

(a) Restricţiile avute în vedere în Proiectul de Lege încalcă în mod evident dispoziţiile art. 135 cuprinse în Constituţia României, prin care se stabileste cäă“economia României este economie de piată, bazată pe libera initiativă si concurenţă”, în cadrul căreia „Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerţului, protectia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie (… )”.

Metoda de intervenţie a statului prin fixarea unor plafoane maxime a preţurilor orelor de manoperă pentru unitatea reparatoare auto în domeniul asigurărilor pentru prejudicii cauzate de accidente, este o politică ce contravine principiilor economiei de piaţă.

Astfel, în cadrul economiei de piaţă nu se va mai tinde la limitarea deciziilor economice ale agenţilor din domeniul vizat prin intervenţia statului de natură să limiteze libertatea comerţului și concurenţa, având efecte asupra calităţii serviciilor oferite consumatorilor.

Conform teoriilor economice, diferenţele care despart economia de piaţă și sistemul economiei de comandă, se bazează tocmai pe gradul de libertate al agenţilor economici precum și politica statului de a nu interveni prin mecanismul reglementării în vederea influenţării factorilor dintr-o anumită piaţă decât în situaţii absolut excepţionale.

Astfel, este esenţial de subliniat faptul că într-o economie de piaţă, prin trăsăturile specifice acesteia, luarea deciziilor este un drept exercitat de agenţii economici individual, în acest fel, doar mecanismele naturale ale pieţei asigură echilibrul dintre cerere și ofertă, excluzându-se orice intervenţie a statului.

O trăsătură importantă a economiei libere, de piaţă, se referă la atitudinea agenţilor economici dar și a consumatorilor produselor unor anumite pieţe ca factori naturali care se regăsesc în fiecare ţară, indiferent de elementele specifice. Pe de o parte, maximizarea profitului reprezintä motivaţia pentru care agenţii economici activează pe o anumită piaţă, iar impulsul consumatorilor constă în satisfacţia de care pot să beneficieze în urma cumpărării unor bunuri sau servicii dintr-o anumită piaţă. Prin restricţiile avute în vedere de Proiectul de Lege se determină atât limitarea profitului pe care societăţile care repară autovehiculele implicate în accidente îl pot obţine cât și o scădere a utilităţii pe care consumatorii de pe această piaţă o pot avea. În mod inevitabil, consecinţele asupra celor două categorii analizate vor produce efecte asupra concurenţei prezente pe această piaţă.

O altă caracteristică esenţială a economiei Iibere este, de fapt, o consecinţă a concurenţei, anume promovarea inovaţiei și îmbunătăţirii ofertei de către agenţii economici în vederea unei eficienţe crescute și a asigurării unei calităţi superioare a produselor sau serviciilor pe care agenţii economici le oferă consumatorilor. Prin plafoanele ce se vor a fi impuse prin intermediul Proiectului de Lege va avea loc în mod cert o scădere a interesului agenţilor economici din domeniul auto pentru o dezvoltare a calităţii/eficienţei produselor/serviciilor prin investiţii și inovare, contientizând imposibilitatea de a putea avea un profit stabilit conform propriilor strategii, evident influenţate de politica de preţ.

Astfel cum a fost stabilit la nivel doctrinar, “concurenţa este considerată cea mai importantă cauză a progresului economic și tehnico-tiinţific (…) Principalul beneficiar al acestui progres este consumatorul; el recepţionează efectul benefic al concurenţei prin costuri mai scăzute, cantitatea, caiitatea și diversitatea bunurilor” (G. P. Tănase, Concurenţă în Dicţionar de economie, ed. A 2-a, pag. 109-110).

Aplicarea consecventă a regulilor de concurenţă produce dezavantaje doar pentru firmele ineficiente, care nu reușesc să furnizeze servicii de calitate, competitive, în condiţii de eficienţă, iar pentru economie i pentru consumatori, în mod general, efectele demonstrate în cadrul multor ţări sunt acelea de promovare a progresului tehnic, de acordare a posibilitäţii cumpărătorilor de a alege, de alocare eficientă a resurselor, de dezvoltare a sectorului privat și bunästare socială.

(b) Limitele avute în vedere în Proiectul de Lege analizat afectează de asemenea i principiul constituţional referitor la libertatea economică stabilit prin art. 45 din Constituţie. Acest principiu reprezintă fundamentul economiei de piaţă, al creterii economice și al prosperităţii sociale.

Dispoziţiile constituţionale vizate garantează în mod suplimentar faţă de accesul liber la o activitate economică, dreptui la proprie iniţiativă în exercitarea acestora. În mod reprezentativ, eficienţa iniţiativei economice a fost subliniată în doctrina de specialitate prin afirmaţia conform căreia “acţionând în propriul interes, oamenii reuesc să promoveze indirect şi binele genercil sau coiectiv” (conform l. Muraru, E.S. Tănăsescu Constituţiei României Comentariu pe articole).

Prin imposibilitatea unităţilor reparatoare de a stabili în mod independent valoare orei de manoperă, se aduc atingeri conţinutului libertăţii economice, având în vedere că exercitarea activitčţilor comerciale trebuie să se desfășoare într-un mediu concurenţial nedistorsionat, fără bariere legale discriminatorii. Limitarea costurilor aplicabile orelor de manoperă reprezintă o atingere flagrantă a dreptului la proprie iniţiativă în exercitarea activităţii economice de către fiecare agent economic.

Jurisprudenţa constituţională în materie a statuat în mod consecvent faptul că libertatea comerţului apare ca o cerinţă esenţială a economiei de piaţă, concretizată într-o confruntare loială între comercianţii care acţionează pe acelai segment de piaţă și oferă consumatorilor produse similare (D.C.C. 230/2007).

Măsurile vizate de Proiectul de Lege nu fac parte dintr-un cadru favorabil pentru valorificarea unei politici concurenţiale corecte prin impunerea unor măsuri restrictive unei categorii de comercianţi având un efect advers pentru stimularea iniţiativei participanţiior la activitatea de comerţ.

lmpunerea unor limite discriminatorii de către stat prin aplicarea plafoanelor orare doar acelor agenţi economici care îndeplinesc rolul de unitate reparatoare, apare ca fiind lipsită de obiectivitate, fără a fi justificat de un interes general.

Atât conţinutul cât și limitele libertăţii economice pe plan naţional trebuie încadrate și în raport cu dreptul comunitar, având în vedere că acest principiu se manifestă pe planul pieţei interne a Uniunii Europene.

(c) lmplementarea limitelor relative la posibilitatea proprietarilor bunurilor avariate în urma accidentelor de a beneficia de despăgubiri materiale care să acopere întreg prejudiciul suferit, aduce o atingere gravă dreptului de proprietate privată garantat prin art. 44 din Constitutie.

Garantarea și ocrotirea proprietăţii private prin lege presupune reglementarea măsurilor necesare apărării acesteia împotriva încălcării de către alte subiecte de drept precum și reglementarea măsurilor care să ocrotească titularul dreptului de proprietate de încălcările pe care le-ar putea suferi din partea statului, când ar acţiona împotriva sa din poziţia de autoritate, precizând că garantarea dreptului de proprietate implică și obligaţia statului de a-l despăgubi pe titular pentru orice atingere adusă dreptului său.

Proiectul de Lege are în vedere suportarea de către persoana asigurată a sumelor care depăesc despăgubirea stabilită pe baza preţurilor de listă ale producătorilor/importatorilor oficiali, al valorii de referinţă pentru ora de manoperă, chiar dacă această valoare ar fi sub limita maximă de răspundere a asigurătorului RCA conform legii.

Prin promulgarea de către stat a unor dispoziţii legale care nu ar permite proprietarilor bunurilor constând în autovehicule la o despăgubire totală și completă a prejudiciului suferit în urma accidentelor, în limita maximă de răspundere a asigurătorului RCA conform legii, statul ar acţiona în mod contrar obligaţiei constituţionale de ocrotire și garantare a dreptului de proprietate.

(d) Modificările legislative vizate de Proiectul de Lege aduc atingere și prevederilor art. 136 alin. (5) din Constitutie referitoare la inviolabilitatea dreptului de proprietate privatăce corespunde ideii mai largi de protecţie a proprietăţii private.

Cu alte cuvinte, pârghiile prezumtiv vizate de stat prin intermediul noilor dispoziţii nu sunt circumscrise obligaţiilor statului de ocrotire și garantare a proprietăţii, care capătă mai degrabă un înţeles economic, având în vedere că aceste măsuri nu apără titularul dreptului de eventualele încălcări săvârite de alte subiecte aflate pe poziţii de egalitate cu titularul dreptului.

Acest lucru se reflectă prin faptul că, în cazul unui eventual accident, titularul autovehiculului avariat se va putea afla în imposibilitatea de a beneficia de poliţa RCA a celui care a produs prejudiciul prin acoperirea în totalitate a pagubei suferită.

În mod special, sensul noţiunii de garantare presupune implementarea mijloacelor necesare prin intermediul dispoziţiilor legale, pentru ca niciun prejudiciu cauzat printr-o încălcare a dreptuiui de proprietate să nu rămână neacoperit, scop ce este în mod evident contrar obiectivelor Proiectuiui de Lege.

Așa fiind, limitärile exprese ce ar putea fi impuse odată cu intrarea în vigoare a Proiectului de Lege, ar fi contrare obligaţiei legiuitorului de a asigura aplicarea principiului enunţat în art. 44 din Constituţie în ceea ce privete ocrotirea dreptului de proprietate dacă prin acestea nu se asigură un cadru legal necesar apărării acestui drept împotriva oricărei încălcări din sfera dreptului privat, cum este reglementarea sistemului civil delictual prin toate mijloacele specifice si nespecifice de apărare a dreptului de proprietate.

Din această perspectivă, o lege care ar reduce posibiiitatea de a solicita repararea prejudiciilor cauzate prin atingeri aduse drepturilor personale sau ar face imposibilă repararea integrală a acestora ar fi neconstitutională, deoarece nu ar asigura ocrotirea dreptului de proprietate.

Astfel cum se acceptă la nivel de principiu esenţial în doctrină, “fundamentul oricărei economii concurenţiale de piaţă îl constituie indiscutabil, proprietatea privată” (R. Fridman, A. Rapaczynski, Privatizarea în Europa Răsăriteană: este statul în declin? Pag. 38-41)

1. Nerespectarea normelor de tehnică legislativă

Normele de tehnică legislativă sunt obligatorii la elaborarea proiectelor de lege de către Guvern si a propunerilor legislative apartinând deputatilor, senatorilor sau cetăţenilor, în cadrul exercitării dreptului la iniţiativă legislativă, la elaborarea și adoptarea ordonanţelor și hotărârilor Guvernului, precum și la elaborarea și adoptarea actelor normative ale celorlalte autorităţii cu asemenea atribuţii.

Proiectul de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente i posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate și eficienţă legislativă.

Soluţiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului român si cerinteie corelării cu ansamblul reglementărilor interne si ale armonizării legislatjej nationale cu legislatia comunitară si CU tratatele internationale la care România este parte, precum si CU jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

În mod imperativ, art. 31 din Legea nr. 24/2000 prevede faptul că “lnstrumentul de prezentare și motivare include conţinutul evaluării impactului actelor normative, cuprinzând următoarele sectiuni:

1. a) motivul emiterii actului normativ – cerinţele care reclamă intervenţia normativă, cu referire specială la insuficienţele i neconcordanţele reglementărilor în vigoare; principiile de bază ‚i finalitatea reglementărilor propuse, cu evidenţierea elementelor noi; concluziile studiilor, lucrărilor de cercetare, evaluărilor statistice; referirile la documente de politici publice sau la actul normativ pentru a căror implementare este elaborat respectivul proiect. Pentru ordonanţele de urgenţă vor fi prezentate distinct elementele obiective ale situaţiei extraordinare care impune reglementarea imediată, nefiind suficientă utilizarea procedurii parlamentare de urgenţă, precum i eventualele consecinţe care s-ar produce în lipsa luării măsurilor legislative propuse;
2. b) impactul socioeconomic – efectele asupra mediului macroeconomic, de afaceri, social și asupra mediului înconjurător, inclusiv evaluarea costurilor ‚i beneficiilor;
3. c) impactul financiar asupra bugetului general consolidat atât pe termen scurt, pentru anul curent, cât și pe termen lung (pe 5 ani), inclusiv informaţii cu privire la cheltuieli și venituri;
4. d) impactul asupra sistemului juridic – implicaţiile pe care noua reglementare le are asupra legislaţiei în vigoare; compatibilitatea cu reglementările comunitare în materie, determinarea exactă a acestora ‚i, dacă este cazul, măsurile viitoare de armonizare care se impun; deciziile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene i alte documente relevante pentru transpunerea sau implementarea prevederilor legale respective; implicaţiile asupra legislaţiei interne, în cazul ratificării sau aprobării unor tratate ori acorduri internaţionale, precum i măsurile de adaptare necesare; preocupările în materie de armonizare legislativă;
5. e) consultările derulate în vederea elaborării proiectului de act normativ, organizaţiile și specialitii consultaţi, esenţa recomandărilor primite;
6. f) activităţile de informare publică privind elaborarea ‚i implementarea proiectului de act normativ;
7. g) măsurile de implementare – modificările instituţionale i funcţionale la nivelul administraţiei publice centrale și locale”.

Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, statuează conform art. 33 alin (1) faptul că “Scopul elaborării studiului de impact este de a estima costurile i beneficiile aduse în plan economic i social prin adoptarea proiectului de lege, precum si de a evidenţia dificultăţile care ar putea apărea în procesul de punere în practică a reglementărilor propuse”. De asemenea, alin. (2) al aceluiai articol, prevede că “Studiul de impact este întocmit, de regulă, de structurile de specialitate în domeniu ale administraţiei publice centrale, la cererea Guvernului iar pentru propunerile legislative iniţiate de deputaţi sau de senatori, studiile de impact se întocmesc prin grija ministerelor de resort, la solicitarea comisiilor parlamentare”.

În studiul de impact trebuie făcută referire:

1. a) la starea de fapt existentă la momentul elaborării noii reglementări;
2. b) la modificärile care se propun a fi aduse legislaţiei existente;
3. c) la obiectivele urmărite prin modificarea legislaţiei existente;
4. d) la mijloacele disponibile în vederea realizării scopurilor propuse;
5. e) la dificultăţile care ar putea fi întâmpinate în aplicarea noilor dispoziţii;
6. f) la evaluarea costurilor impuse de adoptarea proiectului de lege i a eventualelor economii bugetare generate de aceasta, la motivele care stau la baza acestei evaluări, precum i la modalitatea de calcul a costurilor si economiilor;
7. g) la beneficiile rezultate prin implementarea proiectului de lege, altele decât cele de natură economică;
8. h) la analiza comparativă a costurilor i a beneficiilor pe care le implică proiectul de lege, din care să reiasă dacă beneficiile sunt justificate de costuri.

În vederea elaborării evaluării preliminare a impactului propunerilor legislative iniţiate de deputaţi si senatori, precum i în cazul celor bazate pe iniţiativa cetăţenilor, membrii Parlamentului pot solicita Guvernului asigurarea accesului la datele i informaţiile necesare realizării acesteia. În acest sens, dei dispoziţiile legale în materie, instituite prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, nu impun în mod obligatoriu efectuarea unei evaluări iniţiale anterioare a proiectului de lege, evaluarea impactului este de o necesitate incontestabilă pentru justificarea ‚i implementarea oricărui act normativ care afectează atât de grav o anumită piaţă.

Astfel “evaluarea preliminară a impactului presupune identificarea i analizarea efectelor economice, sociale, de mediu, legislative i bugetare pe care le produc reglementările propuse”.

Această evaluare trebuie efectuată pentru propunerile legisiative iniţiate de deputaţi sau de senatori prin grija ministerelor de resort, la solicitarea comisiilor parlamentare, etapă care nu a fost atinsă în cazul de faţă, fără a lua în considerare cu titlu preliminar eventuale implicatii negative ce ar putea afecta în mod ireversibil drepturile consumatorilor și ale agentilor economic i.

Din analiza expunerii motivelor iniţiatorilor Proiectului de Lege, se constată lipsa îndeplinirii obligatiei legale de a efectua un studiu prealabil de impact asupra economiei, legislaţiei și, în general, asupra societăţii româneti în ansamblu pentru determinarea consecinţelor modificărilor vizate. Prin îndeplinirea acestei obligatii de tehnică legislativă, ar fi fost posibilä determinarea faptului că Proiectul de Lege nu poate atinge pe fond obiectivele pe care și le propune pentru toate motivele prezentate în cadrul prezentului.

Proiectul de Lege nu respectă cerinţa privind necesitatea unei consultäri pentru a se asigura o transparenţă decizională a mecanismului legislativ, având în vedere că nu a fost pus la dispoziţia cetăţenilor prin niciun mijloc de natură să aducă la cunotinţa acestora normele ce se modifică dar i a impactului economic i legal ce ar avea loc. Această absenţă a consultărilor conduce nu numai la o încredere scăzută a societăţii în importanţa actelor normative, dar i la o lipsă de previzibilitate i siguranţă a cadrului legal prin posibilitatea unor modificări mai frecvente.

Necesitatea unei transparenţe decizionale este subliniată i prin dispoziţiile Legii nr. 53/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică care stabilete cu titlu de principiu necesitatea de “consultare a cetăţenilor i a asociaţiilor legal constituite, la iniţiativa autorităţilor publice, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative”.

Analizând expunerea motivelor care stau la baza Proiectului de Lege, se poate constata tratarea sumară a cauzelor care au determinat o asemenea iniţiativă, fără a avea la bază motive întemeiate, lipsa secţiunilor impuse de art. 31 din Legea nr. 24/2000, lipsa unor studii, lucrări de cercetare sau alte asemenea care să creeze baza unei examinări concrete a consecinţelor vizate, fiind mai degrabă un rezumat incomplet al dispoziţiilor cuprinse în Proiectul de Lege.

Având în vedere nerespectarea cerintelor impuse de dispoziţiile Legii nr. 24/200Q, privind lipsa unui studiu de impact economic i judiciar, nerespectarea cerinţei de consultare publică, scopul avut în vedere de acest act normativ, privind sistematizarea, unificarea ‚i coordonarea legislaţiei nu este atins.

111. Încălcarea dispoziţiilor naţionale în materie de concurenţă

Legea concurenţei nr. 21/1996 stabilete la art. 4, cu titiu de regulă, faptul că „Preţurile produselor și tarifele serviciilor și lucrărilor se determină în mod liber prin concurenţă, pe baza cererii i ofertei”. Prin imixtiunea statului în mecanismul de determinare a preţurilor, stabilind preţul maxim pentru anumite produse i servicii, în mod evident este eliminat mecanismul cererii i ofertei.

În acest sens, stabilirea unor plafoane face imposibilă buna funcţionare a economiei libere de piaţă, favorizează monopolul i, implicit, preţurile mari asociate unei calităţi precare în serviciile relevante.

Astfel de plafoane impuse vor cauza limitarea ofertei de servicii ce poate determina fie imposibilitatea anumitor consumatori de a-i satisface nevoile, fie de a le achiziţiona de pe piaţa la preţuri mărite, în condiţiile imposibilităţii protejării consumatorului care recurge la această opţiune.

O altă consecinţä ce poate să apară în urma deciziilor vizate prin Proiectul de Lege este determinatä de faptul că producätorii pot să avantajeze propriii dealeri, prin aplicarea unor preţuri mărite agenţilor independenţi implicaţi în industria reparaţiilor auto, pot uzita termene de livrare disproporţionate în funcţie de calitatea solicitantului, creându-se astfel premisele unui abuz care ar afecta concurenţa intra-brand.

În mod subsidiar regulii stipulate în aliniatul (1), aliniatele (2) i (3) ale articolului 4 din legea enunţată anterior stabilesc cu titlu de excepţie situaţiile în care statul poate să intervină asupra unei pieţe prin forme de control asupra preţurilor i doar pentru o perioadă limitată de timp.

Aceste situaţii care permit controlul preţurilor sunt limitativ prevăzute i se referă fie la situaţia în care “concurenţa este exclusă sau substanţial restrânsă prin efectul unei legi sau datorită

existenţei unei poziţii de monopol”, fie la „situaţii de criză, dezechilibru major între cerere și ofertă și disfuncţionalitate evidentă a pieţei”. În expunerea de motive a Proiectului de Lege nu este în niciun fel demonstrată existenţa unei situaţii cu totul excepţionale, deci putem concluziona ca Proiectul de Lege nu se poate încadra într-o astfel de situatie.

Luând în considerare argumentele legislative avute în vedere pentru măsurile ce se doresc a fi adoptate, expunerea de motive pentru Proiectul de Lege, contextul în care se află piaţa asupra căreia se doreste să se intervină, lipsa unui studiu asupra evoluţiei factorilor economici și a influenţelor directe pe care le exercită asupra agenţilor economici i consumatorilor precum I lipsa unui studiu de impact, se poate concluziona că măsurile nu se circumscriu excepţiilor analizate.

Pe baza acestor considerente, inexistenţa situaţiilor de excepţie determină imposibilitatea intervenţiei statului prin pârghii legislative asupra preţurilor, iar contextul în care este adoptat

Proiectul de Lege prin reglementarea pieţei auto, se circumscrie principiului enunţat la alin. (1) al art. 4 din Legea Concurenţei nr. 21/1996, astfel concurenţa comercială trebuie exercitată în condiţii de libertate economică.

Având în vedere faptul că aceste dispoziţii privind limitările posibilităţilor agenţilor economici unităţi de reparaţii auto de a fixa preţurile în mod liber, prin limitarea nejustificată a valorii despăgubirii sub maximul prevăzut de lege i contract, se vor aplica în mod exclusiv în Romnia, asigurătorii RCA cu activitate în România se vor afla într-o poziţie privilegiată faţă de concurenţii din restul statelor membre.

1. Nerespectarea legislaţiei naţionaleîn domeniul protecţiei consumatorilor

Cu titlu de principiu, art. 3 din Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului stabiIete faptul cä „actele normative privind protecţia consumatorilor nu trebuie să includă bariere în calea liberei circulaţii a mărfurilor și serviciilor.” În acest sens, adoptarea unor norme care teoretic vin să sancţioneze asa-zisul “comportament abuziv din punct de vedere al preţurilor”, astfel cum este specificat în expunerea de motive, pentru protecţia consumatorilor, au efecte negative certe asupra concurenţei de natură să afecteze principiui prevăzut de legislaţia privind protecţia consumatorilor.

Viziunea Proiectului de Lege nu aduce atingere numai intereselor agenţilor economici, dar va avea un impact negativ si asupra drepturilor consumatorilor. Din acest punct de vedere, sunt încălcate dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 296/2004 privind Codul Consumului care stabilete faptul cä statul are, în domeniul drepturilor consumatorilor anumite obiective, printre care= „promovarea si protectia intereselor economice ale consumatorilor” dar i „prevenirea și combaterea, prin toate mijloacele, a practicilor comerciale abuzive și a prestării serviciilor, inclusiv a celor financiare care pot afecta interesele economice ale consumatorilor”.

Luând în considerare faptul cä Legea nr. 296/2004 afirmă obligaţia statului de a nu aduce atingere intereselor agenţiţor economici si a consumatorilor, stabilirea unor plafoane asupra preţurilor de cätre stat va cauza consumatorului numeroase prejudicii, precum: îngreunarea posibilităţii de a găsi un agent economic în domeniu prin scăderea numărului de agenţi economici urmare limitării posibilităţii acestora de a obţine preţurile ateptate, achiziţionarea produselor si serviciilor în acest domeniu la o calitate joasă determinată de lipsa interesului de a oferi produse/servicii de calitate faţă de preţul stabiiit, lipsit de garanţii pentru consumator.

Scăderea calităţii oferite de agenţii economici implicaţi în domeniul vizat va fi o consecinţă inevitabilă a lipsei concurenţei prin faptul că se va tinde în mod cert către stabilirea preţurilor la limita superioară a plafoanelor impuse de stat, consumatorul fiind blocat într-o economie lipsită de concurenţă între furnizorii de servicii.

Pentru a sublinia argumentele enunţate, aducem în vedere aa-numita teorie “Lemon cars” referitoare la aplicarea unui preţ unitar tuturor agenţilor economici indiferent de calitatea produselor/serviciilor oferite determinată de lipsa informaţiilor consumatorilor asupra ofertei.

Dei teoria aplicată porneste de la asimetria informaţiei, ea poate fi aplicată mutatis mutandis în cazul uniformizării preţurilor prin raportare la preţurile de listă/preţurile de referinţă ale producătorilor. O astfel de piaţă se poate considera că avantajează agenţii ce oferă o calitate redusă, care pot rămâne pe piaţä tocmai din cauza imposibilităţii consumatorilor de a determina

caracteristicile/calitatea asupra produselor de pe o anumită piaţă, scenariu ce este evident de natură a afecta interesele consumatorilor.

În mod paralel, efectele ce ar putea surveni în urma măsurilor vizate de Proiectul de Lege, ar putea determina efecte similare prin crearea oportunităţilor numai pentru agenţii care prestează servicii slab calitative, tocmai din cauza uniformizării preţurilor la o limita, spre exemplu, superioară pentru serviciile cu calitate redusă dar insuficientă pentru cele care prezintă alte avantaje pentru consumator (exemplu, timp mai redus pentru efectuarea reparaţiilor, posibilitatea obţinerii unor servicii suplimentare maină de înlocuire, etc.).

Aceleai dispoziţii legale instituie obligaţia statului de a asigura “despăgubirea efectivă a consumatorilor”, deziderat care în mod cert nu este atins prin Proiectul de Lege în temeiul căruia se va ajunge la situaţia de a beneficia de o despăgubire parţială faţă de prejudiciul efectiv suferit.

Mai mult, consumatorii au dreptul “de a avea acces la pieţe care le asigură o gamă variată de produse si servicii de calitate”, drept încălcat prin efectele ce se vor produce în temeiul modificărilor impuse de Proiectul de Lege, conform argumentelor cuprinse în prezentul.

Prin dispoziţiile vizate de Proiectul de Lege nu se poate considera că sunt asigurate avantaje suplimentare consumatorilor, având în vedere faptul că pe această piaţă interesele acestora erau deja protejate prin asigurarea accesului la informaţii, o transparenţă crescută asupra posibilitäţilor de a alege dintre agenţii economici implicaţi asigurători, respectiv unităţi de reparaţii independente sau afiliate contractual producătorilor, posibilităţile unor negocieri asupra preţurilor, putându-se chiar obţine preţuri mai avantajoase faţă de limitele avute în vedere de modificările analizate. Toate aceste beneficii ale consumatorilor au fost dezvoltate și în prezent sunt asigurate de concurenţa exercitată în cadrul pieţei auto în condiţii de libertate economică.

De asemenea, prin dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 132/2017 în vigoare la această dată și nemodificate prin Proiectul de Lege analizat, consumatorul este protejat prin aplicarea cuantumului despăgubirilor la nivelul cel mai mare dintre cel prevăzut în dispoziţiile contractului RCA încheiat cu consumatorul i cel prevăzut în legislaţia aplicabilă.

De subliniat, de asemenea, că modificările nu numai că nu vor aduce avantaje consumatorilor dar vor avea drept consecinţă imposibilitatea acestora de a beneficia de întreaga despăgubire ce li se cuvenea în temeiul contractului încheiat de asigurat cu asigurătorul i respectiv proporţional cu cuantumul primei de asigurare pe care acesta a plătit-o tocmai pentru a putea profita de o despăgubire în cuantumul preconizat.

În mod exemplificativ poate fi avută în vedere o iniţiativă legislativă privind cesiunea creditelor bancare care, anterior deciziei recente a Curţii Constituţionale care a tranat aceastä discuţie, nu permitea decât o recuperare parţială a creditului de către cesionar, limită care fusese impusä de către stat.

Astfel, Curtea Constituţională a reţinut “calitatea de cesionar nu poate justifica limitarea exercitării dreptului de recuperare a creanţei de către persoanele juridice care dobândesc creanţele prin cesiune, în condiţiile legii. Dimpotrivă, calitatea de cesionar fundamentează dreptul acestuia de a dobândi creanţa astfel cum aceasta era deţinută de cedent, cu toate prerogativele pe care acesta le avea, în special dreptul de a primi integral plata de la debitorul cedat. Nu există, aadar, nicio raţiune pentru a stabili un regim juridic diferit pentru instituţia de credit cesionară care dobândete creanţa faţă de instituţia de credit cedentă”.

În mod similar, persoana prejudiciată prin accidentui auto cauzat de asiguratul RCA trebuie să beneficieze pe deplin de despăgubirea datorată de asigurătorul RCA în schimbul primei plătite de asigurat, în temeiul contractului de asigurare.

Mai mult, raţiunea potrivit căreia o limitare a preţurilor reparaţiilor auto ar veni în scopul prevenirii creterii primelor pentru poliţele RCA nu poate fi avută în vedere, atât timp cât nu este avută în vedere o corelare la plafon a primelor de asigurare RCA. Asigurătorii pot păstra tot eventualul surplus determinat de plafoanele aplicate serviciilor de reparaţii auto, în condiţiile în care încheierea unei poliţe RCA este obligatorie pentru toţi posesorii de autovehicule.

Promovarea unei culturi concurenţiale prin contientizarea rolului benefic al concurenţei în dezvoltarea unor mecanisme normale de piaţă, un mediu de afaceri transparent i previzibil sunt factorii cheie ai unei economii de piaţă funcţionale, în beneficiul consumatorilor, iar acetia nupot fi întocuiţi prin intervenţii arbitrare, impredictibile i nejustificate ale statului.

4. ÎNCĂLCAREA REGLEMENTĂRILOR UNIUNII EUROPENE
5. Prioritatea dreptului comunitar

Prioritatea dispoziţiilor cuprinse în tratatele constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu faţă de dispoziţiile naţionale contrare este stabilită la nivel constituţional în temeiul art. 148. Acest principiu impune analiza dispoziţiilor Uniunii Europene aplicabile domeniului afectat de Proiectul de Lege.

Prin adoptarea unor dispoziţii de natură să limiteze/condiţioneze preţurile pieselor de schimb și componentelor auto pe întregul lanţ de comercializare a acestora, prin raportarea la preţurile de listă ale producătorilor/importatorilor oficiali ai autovehiculelor avariate în cauză, dar și prin raportarea orei de manoperă la nivelul preţurilor de referinţă pe piaţă, se aduce atingere dispoziţiilor Tratatului privind Funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) dar i dispoziţiilor Converiţiei Europene a Drepturilor Omului.

Astfel, adoptarea modificărilor vizate de Proiectul de Lege va crea premisele încălcării art. 258 TFUE referitor la tragerea la răspundere a statelor membre pentru nerespectarea dreptului Uniunii Europene. Mai mult, prin încălcarea unor dispoziţii de drept comunitar fi atrasă răspunderea statului român în cadrul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor.

Poate fi considerat în mod similar cazul privind intervenţia statului prin impunerea unor plafoane pe piaţa gazelor naturale, prin instituirea obligaţiei producătorilor de gaze să vândă la preţuri plafonate timp de trei ani.

În acest sens, reprezentanţii Comisiei Europene au apreciat acest demers ca fiind contrar legislaţiei europene, de natură a afecta investiţiile, a crea discriminări faţă de producătorii locali i implicit de a limita comercializarea procluselor pe piaţa în cauză în detrimentul producţiei la nivel naţional.

În acelai context, Comisia Europeană a precizat faptul că astfel de măsuri nu sunt “adecvate pentru atingerea în mod sustenabil a obiectivului de a proteja consumatorii casnici împotriva creterilor excesive de preţ”. Mai mult, Comisia a considerat că efectele unei astfel de interdicţii se vor răsfrânge asupra bugetului de stat •i va determina discriminări asupra producătorilor de pe piaţa de gaze.

11. Încălcarea prevederilor Tratatului privind Funcţionarea Uniunii Europene

(a) Articolul 26 (ex-articolul 14 TCE) (2) din cadrul Tratatului privind Funcţionarea Uniunii Europene, statuează faptul că đđpiata internă cuprinde un spaţiu fără frontiere interne, în care libera circulaţie a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor i a capitalurilor este asigurată în conformitate cu dispoziţiile tratatelor”.

Libera circulaţie a mărfurilor se aplică tuturor produselor originare din statele membre i tuturor produselor din state terţe cu drept de liberă circulaţie în spaţiul comunitar.

Prin raportarea la preţuri de listă ale producătorilor/importatorilor in România se limitează posibilitatea importului paralel, arbitrajul comercial în beneficiul consumatorilor si posibilitatea agenţilor economici unităţi reparatoare de a funcţiona pe baza de eficienţă i acoperire a costurilor.

În vederea asigurării liberei circulaţii între statele membre, Uniunea Europeană urmărete eliminarea tuturor obstacolelor rămase în calea liberei circulaţii a mărfurilor în scopul creării pieţei interne. Măsurile Proiectului de Lege, prin impunerea unor interdicţii aplicabile în mod discreţionar numai unei categorii de agenţi economici dintr-o anumită piaţă, contravine tocmai principiului vizat de normele europene, fiind un obstacol de natură să afecteze atât libera concurenţă, cât ‚i drepturile consumatorilor.

Mai mult, impunerea unor plafoane prestabilite de către stat va avea efecte nedorite, indiferent de valoarea acestora. Astfel, dacă prin raportare la preţurile de referinţă limita superioară de despăgubire pentru pagubele materiale rezultate în urma accidentelor se va fixa la o valoare inferioară faţă de cea rezultată din jocul mecanismelor de piaţă, contrar situaţiei din prezent, și ar crea un avantaj asigurătorilor, care practic vor beneficia de o reducere a cheltuielilor pe care erau obligaţi să le suporte, fără a fi constrâni să întoarcă vreun beneficiu consumatorului.

La polul opus, dacă prin raportarea ia preţurile de referinţă s-ar ajunge la un nivel superior valorii rezultate din jocul mecanismelor de piaţă, se poate crea un avantaj pentru producătorii de piese auto implicaţi care pot abuza ducând preţurile în mod artificial ia o limită superioară, în condiţiile în care prin lege li s-ar recunoate preţurile practicate drept etalon. În această situaţie, diferenţa va beneficia producătorilor de piese auto, fără a aduce îmbunătăţiri situaţiei consumatorilor, chiar contrariul.

În mod exemplificativ privind evaluarea unei măsuri de restricţionare/impunere adoptată la nivel naţional faţă de principiile libertăţii circulaţiei mărfurilor i serviciilor i nediscriminării, prin hotărârea pronunţată în data de 7 aprilie 2011 în Cauza Tatu (cauza C-402/09) Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a considerat că prin aplicarea unei taxe pe poluare diferită pentru autovehiculele importate faţă de cea aplicată autovehiculelor achiziţionate de pe teritoriul României, se descurajează în mod indirect activităţile de importare i punere în circulaţie în România a unor vehicule de ocazie cumpärate din alte state membre.

Astfel, chiar dacă nu sunt întrunite condiţiile unei discriminări directe, o condiţie/sarcină impusă la nivel intern poate fi indirect discriminatorie din cauza efectelor sale, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiţii, reglementarea naţională menţionată are ca efect descurajarea importärii i punerii în circulaţie în România a unor autovehicule de ocazie cumpärate din alte state membre.

Pentru identitate de raţionament cu cel prezentat mai sus, afectarea concurenţei prin edictarea unor reglementări impuse de stat referitoare la impunerea unor plafoane aplicabile doar agenţilor economici din România care acţionează pe piaţa reparaţiilor auto, este de natură a determina o discriminare directă prin imposibilitatea de a presta activitatea în cauză la un preţ stabilit în mod liber de unităţile reparatoare în cazul accidentelor auto.

În cele din urmă se poate concluziona în mod cert că Proiectul de Lege va avea ca rezultat direct o descurajare a agenţilor economici naţionali în prestarea serviciilor enunţate pe această nişă a industriei auto i, în mod subsidiar, scăderea ofertei pe această piaţă cu repercusiuni asupra întregii economii naţionale, în mod comparativ cu agenţii economici comunitari care nu se află în situaţia de a li se impune anumite valori plafonate de natură a le perturba activitatea economică.

(b) Articolul 107 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 107 aliniatul (3) literele (a) i (c), interzic orice ajutor (indiferent de forma sa) acordat unor anumite întreprinderi (actori care desfăsoară activităţi economice) de către autorităţile publice.

Se poate pune problema unui ajutor de stat acordat asiguratorilor RCA, care, în temeiul Proiectului de Lege ar fi favorizaţi în cazul despăgubirilor plătite pentru reparaţii în Romania, în raport cu asiguratorii similari care îi desfăoară activitatea în alte state membre.

Art. 107 TFUE stabileste că, exceptând derogărilor prevăzute de tratate, sunt incompatibile cu piaţa internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau ameninţă să denatureze concurenţa prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre.

Prin intermediul dispoziţiilor legale avute în vedere în cadrul Proiectului de Lege se creează contextul încălcării unor reguli instituite la nivel european, având efecte în sensul denaturării concurenţei.

111. Încăicarea Conventiei Europene a Drepturilor Omului

Modificările legislative vizate de Proiectul de Lege aduc atingere i dispoziţiilor art. 1 al Protocolului nr. 1 adiţional lcî Convenţia Europeană a Drepturilor Omului referitoare la protecţia proprietăţii. Potrivit acestuia, ďđorice persoană fizicö sou juridicő ore dreptul la respectorea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauzč de utilitate publicö i în condiţiile prevăzute de lege i de principiile generale ale dreptului internaţional”.

Măsurile vizate de Proiectul de lege afectează atât asiguraţii RCA/beneficiarii asigurărilor RCA, care sunt lipsiţi de dreptul de a beneficia integral de despăgubirea aferentă primei de asigurare plătite, fiind nevoiţi sä suporte eventualele diferenţe de preţ, cât i implicit Iibertatea economică a agenţilor economici unităţi de reparaţii auto, care vor trebui să-şi alinieze preţurile i tarifele la nite sisteme de referinţă.

5. OBSERVAŢII FINALE

Limitarea nejustificată a valorii despăgubirilor acordate de societăţile de asigurare prin prisma plafonărilor propuse prin Proiectul de Lege, va determina multiple efecte negative, între care sunt de menţionat:

– persoanele prejudiciate prin accidente nu vor mai putea beneficia de reparaţii complete și servicii de calitate pe baza poliţelor de asigurare RCA încheiate de persoanele vinovate de producerea acestor accidente, aceasta reprezentând o atingere gravă a dreptului la proprietate, drept fundamental prevăzut i apărat atât prin legea fundamentală a

României cât i prin convenţiile europene i internaţionale la care România este parte; – stoparea inovării i a interesului furnizorilor de servicii (unităţi de service) pentru diversificarea i ridicarea calităţii serviciilor oferite consumatorilor;

– înlăturarea diferenţelor între produsele de asigurare RCA oferite de diveri asigurători, care ar plăti aceeasi despăgubire indiferent de prima încasată, cu consecinţa înlăturärii interesului pentru creterea competitivităţii/calităţii produsului de asigurare.

De altfel, schimbările prevăzute prin Proiectul de Lege nu prefigurează vreun beneficiu de natură economică în ceea ce privete sumele colectate cu titlu de venit pentru bugetul de stat al României. Astfel, poate fi avut în vedere impactul negativ prin diminuarea într-o proporţie semnificativă a sumelor colectate de la agenţii economici care îi desfăsoară activitatea în domeniul industriei auto i a unităţilor de service auto.

Luând în considerare cele mai sus, apreciem că este necesară retragerea urgentă a Proiectului de Lege sau respingerea acestuia, acesta fiind flagrant contrar dispoziţiilor constituţionale și ale legislaţiei naţionale în domeniul concurenţei și protecţiei consumatorilor, precum și prevederilor legislaţiei Uniunii Europene.

Cu stimă,

SCA Zamfirescu Racoţi Vasile & Partners,

în calitate de reprezentant convenţional al

Confederaţiei Operatorilor şi Transportatorilor Autorizaţi din România – COTAR