Viorel Comănici s-a stins din viață la numai 55 de ani. Era printre cei mai apreciați actori de la Teatrul Nottara, o prezență adorată de colegi și îndrăgită de public.
Teatrul românesc este din nou în doliu, încă un nume uriaș părăsește scena mult prea devreme. Din câte se pare, Viorel Comănici avea grave probleme de sănătate, suferind de o boală necruțătoare.
Pe pagina de Facebook a Teatrului Nottara, Catrinel Dumitrescu a lăsat un mesaj de adio sfâșietor.
„Pe rând, pe rând, plecați și ne lăsați aici tot mai stingheri… parcă așteptându-ne rândul. Lași în urmă o lume, pentru o alta mai bună. Glasul tău, pe care îl antrenai zilnic prin ungherele teatrului, va rămâne ca un ecou îngrădit în pereți. Drum în lumină, dragul nostru, și Domnul să te așeze lângă îngerii Lui!”.
Viorel Comănici, un actor talentat, iubit de marii regizori
Viorel Comănici rămâne un nume de referință în istoria Teatrului Nottara. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale, din Capitală, în 1965, avându-i profesori pe renumiții Mony Ghelerter şi Zoe Anghel. Printre colegii de generație s-au numărat Emil Hossu, Alexandru Repan, Ruxandra Sireteanu, Ştefan Sileanu și Olga Bucătaru.
Când a terminat școala, a fost distribuit la examenul de absolvire în rolul principal din „Mitică Popescu”, de Camil Petrescu (regia George Dem Loghin, asistent de regie a fost Dem Rădulescu).
Comănici a debutat pe scena „Naționalului” din Târgu Mureș
După finalizarea cursurilor, Viorel Comănici a fost repartizat la Teatrul Naţional din Târgu-Mureş, unde a jucat timp de trei ani în piese ca „Sora cea mare” (de Aleksandr Volodin, regia Constantin Sîrbu – 1966), „Răzvan şi Vidra” (de Bogdan Petriceicu Haşdeu, regia Val Mugur – 1966), „Electra” (de Sofocle, regia Constantin Sîrbu – 1967) sau Mătrăguna (de Niccolo Machiavelli, regia Nicolae Scarlat – 1967).
Marii regizori i-au acordat încredere și l-au distribuit în roluri din spectacole de răsunet, ca Hamlet, Lady X (de Eugen Mirea, regia George Rafael), Şoc la mezanin (de I.D. Şerban, regia Avram Mircea), Întoarcerea la Micene (de Tossizza Averoff, regia Dan Nasta) ori Barbarii (de Maxim Gorki, regia Alexa Visarion).