Topul celor mai înfiorători CRIMINALI ROMÂNI; Văduva Neagră – cea mai de temut femeie

Site-ul Descoperă publică numele celor mai cunoscuți criminali români din istorie, iar printre primii zece se află celebrul Ion Rîmaru, tatăl său, Florea Rîmaru, dar și o femeie frumoasă, care a primit numele de Văduva Neagră.

10. Gică Cioc – Balaurul

În vara anului 1945 o serie de crime inexplicabile lovea Capitală. Peste 10 persoane fuseseră ciuruite cu gloanțe provenind din arme rusești. Cercetările au scos la lumina o informație interesantă. Criminalii nu erau soldați sovietici, ci români get-beget, iar victimele nu erau altceva decât rezultatele unui sângeros război între grupări de tip mafiot. Autorii asasinatelor? Gică Cioc, poreclit Balaurul datorită temperamentului său violent, un cunoscut infractor din Ferentari și rivalul acestuia, Sandu Moise, cel poreclit Hitler, după mustață similară cu cea a dictatorului nazist.

9. Petre Silberschmied – Argintaru

În perioada imediat următoare celui de al Doilea Război Mondial, Argintaru era un nume de temut pentru oamenii legii. De caz nu se putea ocupa decât „spaima infractorilor” acelor vremuri, comisarul Eugen Alimanescu. Studiind tacticile criminalilor, comisarul realiza că armele folosite de aceștia sunt de proveniență germană, absolut toți părând a fi țintasi extrem de buni. Alimanescu intuia atunci că ucigașii erau dezertori din armata germană, cel mai probabil din temutul corp Dirlewanger, corp de armata creat la cererea expresă a lui Himmler din condamnați la moarte sau la închisoare pe viață. Și nu se înșelase.

8. Grigore Uruc – Asasinul de Anul Nou

Un caz deosebit este și cel al țăranului analfabet, Grigore Uruc, și al dosarului „Cerasela”, numele primei sale victime. Nu puțini au fost cei care, la sfârșitul anilor ’80 vorbeau de apariția unui nou Ion Rîmaru, iar neputința autorităților îl determina chiar pe Nicolae Ceaușescu să ia o poziție tranșantă vizavi de acțiunile îndreptate împotriva criminalului care acționa în orașul Buzău.

Prima victima, Cerasela Diminet, un copil al străzii de numai 14 ani, fusese descoperită în interiorul unei centrale termice, la 2 ianuarie 1985. Cadavrul micuței fusese străpuns de numeroase lovituri de cuțit deși moartea, așa cum au concluzionat medicii legiști, survenise chiar de la prima lovitură.

7. Eugen Grigore – Amarul gust al răzbunării

Cazul sau a fost mușamalizat de autoritățile comuniste, tocmai pentru a nu se afla că România anilor ’70 se află în pragul unui conflict interetnic de proporții. „La export”, toate informațiile din țară trebuiau să arate bine.

Totul începea la începutul anilor ’70, atunci când Eugen Grigore, un simplu șofer la o autobază din apropierea Iașilor, își găsea familia măcelărită și casă incendiată. Soția și cei trei copii fuseseră uciși cu bestialitate, iar autorii oribilelor crime dăduseră foc casei în speranța că urmele vor fi șterse.

Eugen Grigore a pornit o anchetă pe cont propriu, iar cei care știau câte ceva i-au indicat pe vinovați – membrii unei șatre țigănești din apropierea satului în care locuia. Cu mintea răvășită de pierderea celor dragi, Grigore se suia pentru ultima dată la volanul unui camion. Cu pedala accelerației apăsată la maximum, acesta a intrat în plin în corturile și căruțele tiganilor fară să țină cont de cine se află în ele. În acea zi au murit 24 de persoane, printre victime numărându-se mai multe femei și copii. Cazul a fost repede mușamalizat de autorități. Eugen Grigore a primit pedeapsa cu închisoare pe viață.

6. Nicolae Purecica – Ferentariul de acum 60 de ani

Bucureștiul anilor de după ultimul mare război cunoștea deja faima ucigașilor ascunși în casele Ferentariului. Poate cel mai cunoscut criminal care a acționat în această zona a fost Nicolae Purerica, poreclit Nae Chioru. Era anul 1947, același an în care teroarea, de această dată la adresa infractorilor, instituită de Eugen Alimanescu își punea puternic amprenta asupra răufăcătorilor bucureșteni. Mulți dintre ei alegeau să părăsească orașul, iar printre cei care aleseseră calea fugii se numără și Nicolae Purecica, un individ deja dat în urmărire generală în toată țara pentru mai multe crime, jafuri și tâlhării, majoritatea petrecute în Ferentari. De această dată, criminalul alesese Oradea ca viitoare țintă.

Urmând traseul ultimilor oameni uciși, Alimanescu îl descoperea într-un tren chiar pe Nicolae Purecica. Comisarul îl urmărește împreună cu oamenii săi până la Oradea. Ucigașul deja își alesese următoarea victimă, iar în momentul în care se pregătea să atace, criminalul era doborât de o rafală de gloanțe.

5. Iancu Berilă – Ucigașul brutarilor

Criminalul acționase în timpul celui de al Doilea Război Mondial, timp suficient pentru că lumea să dea uitare odioaselor sale fapte. A rămas în schimb zicala peiorativă „ca Berila”, desemnând acel individ care încearcă să îngrozească sau să braveze cu fapte demne de dispreț. Arhivele vremii îl menționează ca pe unul dintre cei mai sângeroși asasini din istoria recentă a României. Un individ cu un fizic impozant, cu o expresie fioroasă a feței, care a reușit să terorizeze o țară întreagă în numai câțiva ani. Victimele sale erau, în marea lor majoritate, brutari. Nu se știe încă de ce aceștia deveniseră țintele lui favorite, cert este că pe seama lui Iancu Berila sunt puse cel puțin 20 de crime, iar modul de operare era de fiecare dată același.

4. Ion Rîmaru – Teroarea anilor ’70

Trei omoruri deosebit de grave, un omor calificat, șase tentative de omor, cinci violuri, o tentativă de viol și mai multe furturi și tâlhării – toate sunt faptele unui singur om: Ion Rîmaru. Trista reconstituire a faptelor celebrului criminal începe cu dată de 5 martie 1971, dată la care era descoperit trupul neînsuflețit al unei tinere femei. Cercetările au dovedit atunci că victima fusese ucisă într-un mod sadic și apoi violată, această purtând pe corp numeroase urme de mușcături. O luna mai târziu, o crima identică a fost semnalată în sectorul 4 al Bucureștiului, iar Miliția Capitalei adaugă acestor fapte alte două omoruri similare care avuseseră loc în anul 1970 și al căror autor nu fusese identificat. Era deja evident că autoritățile se confruntau cu un criminal în serie.

Arestat în căminul studențesc al Facultății de Medicină Veterinară, acolo unde era student în anul 3, Rîmaru își recunoaștea faptele după mai multe ore de interogatorii. Ultimele sale cuvinte aveau însă să rămână întipărite în mintea celor prezenți și se vor dovedi ulterior extrem de adevărate: „Chemați-l pe tata. El este de vină”.

3. Florea Rîmaru – Ereditatea crimei

Era anul 1944, atunci când o serie de crime zguduia Bucureștiul. Într-un singur an, cinci femei fuseseră ucise cu bestialitate, iar amprentele recoltate de autoritățile vremii nu se potriveau cu cele ale infractorilor din baza de date. Era vorba, așadar, de un individ fără antecedente penale.

La exact un an de la execuția lui Ion Rîmaru, la 23 septembrie 1972, la Institutul de Medicină Legală era adus cadavrul unui bărbat care aparent căzuse din tren. Examinarea acestuia aducea un rezultat șocant. Amprentele celui care murise în bizarul accident erau cele ale ucigașului din 1944. Era nimeni altul decât Florea Rîmaru, tatăl celui mai cunoscut asasin din istoria Bucureștilor.

2. Vasile Tcaciuc – Măcelarul din Iași

Totul a început în 1935, an în care noul proprietar al unui imobil ieșean, a fost alertat de câinele unui musafir, câine care dăduse semne de agitație și care zgâria insistent podeaua casei. Curios, acesta sapă în locul indicat de animal și, spre oroarea sa, descoperea șase cadavre îngropate la mică adâncime. Toate prezentau urme de lovituri cu un corp contondent, cel mai probabil un topor, iar starea în care se aflau acestea trăda un sadism atroce. Prinderea ucigașului nu a fost atât de dificilă pe cât s-ar crede. În timpul reconstituirii uneia dintre crime, Vasile Tcaciuc încerca să scape prin fugă, profitând de lipsa de atenție a celor care îl însoțeau. A fost ucis pe loc de mai multe focuri de revolver.

1. Vera Renczi – Văduva Neagră

 Prima parte a vieții celei care ocupă primul loc în topul celor mai mari criminali români reprezintă și azi un mister pentru criminaliști. În fond, nici măcar numele adevărat nu îi este cunoscut, atâta vreme cât în analele criminologiei ea a rămas cunoscută ca Vera Renczi, numele de familie aparțînând celui de-al doilea său soț.

Odată cu pierderea mamei, Vera este mutată de tatăl sau la Berkerekul, oraș din fosta Iugoslavie, unde acesta deținea o mică moșie. Adolescența Verei este marcată de numeroase aventuri amoroase, ea ajungând nu o dată, pe prima pagină a ziarelor locale din cauza scandalurilor care implică de la elevi de liceu până la bancheri și oameni de afaceri. Ulterior, Vera îl cunoaște pe Karl Schick, un influent bancher austriac, cu care se va și căsători. În ciuda previziunilor, tânăra nu își continuă escapadele, ci devine o soție atentă și plăcută, mai ales după nașterea fiului lor, Lorenzo. La mai puțin de un an, Karl dispare misterios pentru a nu mai reveni niciodată.

Vera explică apropiaților că soțul sau a părăsit-o și că a decedat ulterior într-un accident de mașină în România. Urmează cea de a două căsătorie, cea cu Joseph Renczi, un important om de afaceri sârb. La scurt timp însă, acesta avea să dispară ca și primul soț. Pentru Vera Renczi începea o nouă perioada în care escapadele amoroase aveau loc cu regularitate.

Veșnic îmbrăcată în negru, frumoasă castelană atrăgea pe domeniul de la Berkerekul numeroși amanți, niciunul dintre aceștia nemaintorcându-se vreodată. La insistențele soției unuia dintre ei, autoritățile locale descind la reședința Verei Renczi. Nu mică le-a fost mirarea oamenilor legii atunci când descopereau în subsolul conacului 35 de sicrie de zinc. În ele se aflau absolut toți cei care trecuseră prin patul Verei.

Mai mult, într-unul dintre sicrie se găsea chiar Lorenzo, fiul în vârstă de numai zece ani pe care această fusese nevoită să îl ucidă pentru că îi aflase teribilul secret.