După ce renumitul paloș al domnitorului Ștefan cel Mare a ajuns pe meleagurile Sibiului, credincioșii au acum ocazia de a se reculege la biserica unde a fost depus pentru o perioadă.
Așadar, la o biserică din Sibiu temutul paloș al domnitorului a fost plasat într-o raclă și expus în lăcașul de cult.
Cu toate că preotul care slujește la acea biserică a spus enoriașilor că este doar un obiect cu importanță istorică, neavând statut de icoană, totuși, enoriaşii nu s-au putut abţine să sărute cutia în care aceasta este păstrată.
Astfel, rând pe rând, oamenii se închină mai întâi la icoane, apoi la sabia lui Ștefan cel Mare. Chiar dacă nu au voie să pupe nicio raclă, unii uită de această regulă și se bazează pe ideea că oricum au mască de protecție.
Ce spune preotul din Sibiu
„Sabia lui Ștefan cel Mare, un dar, un simbol al demnității noastre naționale și a istoriei noastre. Sabia nu este o icoană, ci un simbol muzeal, dar care poate sta într-o biserică, ca locaș de cultură și ca un exemplu pentru toți cei vor veni aici și o vor vedea și vor lua aminte la tot ce a fost frumos în istoria noastră. E ca un semn că în fața oricărui necaz istoric care se întâmplă, trebuie să stăm demni”, a spus preotul Cătălin Dumitrean, din Sibiu.
Potrivit preotului această sabie a marelui domnitor ar trebui să-i ajute pe credinșioși în această perioadă zbuciumată, din cauza pandemiei de COVID-19.
În muzeul Topkapî din Istanbul, fostul mare palat al sultanilor otomani, în sala dedicată armelor, lângă o sabie japoneză, se află o spadă moldovenească. Simplă şi cu lama ”muncită”, atrage atenţie prin dimensiuni, dar mai ales prin heraldica mânerului.
Mai precis, pe discul mânerului apar stema Moldovei, capul de bour şi inscripţia în slavonă ”Io Ştefan Voievod domn al Ţării Moldovei”. Este clar, aşa cum au atestat specialiştii în armament, sabia de luptă a voievodului moldovean.
Sabia care a aparținut domnitorului a fost împrumutată de statul român de la muzeul unde este expusă în Turcia.
E a a fost adusă în România în anul 2018. Cu această ocazie, Jandarmeria Română, împreună autorităţile locale, au pregătit un ceremonial militar şi religios impozant în Piaţa Tricolorului.
Sabia a fost dusă apoi, la Sibiu, unde, în prezenţa a mii de persoane, sabia a fost binecuvântată la Catedrala Mitropolitană de către Mitropolitul Ardealului, ÎPS Laurenţiu Streza, şi de către un sobor de preoţi, potrivit dcnews.ro
Cica imprumutata. Pai Stefan sta cu chirie la Stambul? Dupa sf. Sofia ni l-au luat și pe sf. Stefan. Azi maine aflam ca la intrarea in Catedrala Mantuirii Neamului trebuie sa te desculti de adidasi la intrare…
Muma lui Ştefan cel Mare
I
Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel,
Unde cură-n poale un râu mititel,
Plânge şi suspină tânăra domniţă,
Dulce şi suavă ca o garofiţă;
Căci în bătălie soţul ei dorit
A plecat cu oastea şi n-a mai venit.
Ochii săi albaştri ard în lăcrimele
Cum lucesc în rouă două viorele;
Buclele-i de aur cad pe albu-i sân,
Rozele şi crinii pe faţă-i se-ngân.
Însă doamna soacră lângă ea veghează
Şi cu dulci cuvinte o îmbărbătează.
II
Un orologiu sună noaptea jumătate.
În castel în poartă oare cine bate?
– „Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit;
Eu, şi de la oaste mă întorc rănit.
Soarta noastră fuse crudă astă dată:
Mica mea oştire fuge sfărămată.
Dar deschideţi poarta… Turcii mă-nconjor…
Vântul suflă rece… Rănile mă dor!”
Tânăra domniţă la fereastră sare.
– „Ce faci tu, copilă?” zice doamna mare.
Apoi ea la poartă atunci a ieşit
Şi-n tăcerea nopţii astfel i-a vorbit:
– „Ce spui, tu, străine? Ştefan e departe;
Braţul său prin taberi mii de morţi împarte.
Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu;
De eşti tu acela, nu-ţi sunt mumă eu!
Însă dacă cerul, vrând să-ngreuieze
Anii vieţii mele şi să mă-ntristeze,
Nobilul tău suflet astfel l-a schimbat;
Dacă tu eşti Ştefan cu adevărat,
Apoi tu aice fără biruinţă
Nu poţi ca să intri cu a mea voinţă.
Du-te la oştire! Pentru ţară mori!
Şi-ţi va fi mormântul coronat cu flori!”
III
Ştefan se întoarce şi din cornu-i sună;
Oastea lui zdrobită de prin văi adună.
Lupta iar începe… Duşmanii zdrobiţi
Cad ca nişte spice, de securi loviţi.
de Dimitrie Bolintineanu
Cum au ciordit o turcii?
Ioana au zis macar daca nu poate sa o ia in lupta măcar s-o fure.