Fara doar si poate, una dintre preocuparile la zi a PSD-ului este jumulirea lui Klaus Iohannis de atributii prezidentiale, si asta inclusiv cu concursul CCR. Adevarata problema nu este insa Iohannis, ci soarta institutiei prezidentiale.
Klaus Iohannis este cel mai slab presedinte postdecembrist. Unul dezinteresat, nepriceput in politica, orgolios si incapatanat peste poate mai ales atunci cand n-are marul cocean. Un personaj incremenit in proiect, dupa cum se mai spune. Inclusiv sustinatorilor lui le este foarte greu sa-i tina partea si doar faptul ca s-a cazat in tabara anti-PSD il tine la suprafata ”strazii”. Daca presedintele Romaniei nu ar fi de fapt o institutie (si inca cea mai votata, deci extrem de importanta in conformitate cu standardele si regulile democratice), jumulirea lui Iohannis de prerogative ar putea sa nu para o fapta prea grava. In realitate insa este si asta din cauza ca legarea lui Iohannis de gard da peste cap si pentru viitor raportul institutional de forta stabilit prin Constitutie. O Constitutie care este una semi-prezidentiala si nu parlamentara, asa cum insinueaza (si chiar actioneaza) actuala putere PSD-ALDE. Cum procesul de transformare a presedintelui, indiferent cum s-ar numi el, intr-o biata paiata este un lucru cert, se pune o intrebare: si anume cum de accepta pesedistii, care sunt morti sa cucereasca Cotroceniul, castrarea puterii prezidentiale intr-un moment in care dreapta politica se sinucide cu repetitie in aproape fiecare zi. La cate ambitii indeasa sub scufita, este exclus ca Dragnea sa admita jumulirea de pene a unei functii la care se stie ca ravneste. Si totusi o face, motiv pentru care revine intrebarea: de ce? Daca pesedistii nu s-au resemnat cu gandul ca nu vor primi in veci pasaport pentru Cotroceni, raspunsul logic este ca Dragnea a gasit o solutie prin care sa calareasca doar el tara dar fara a ajunge la Cotroceni. Iar pentru 2019 solutia poarta numele de Calin Popescu Tariceanu – un ex-liberal care stie ca fara PSD nu va mai pupa nimic. In schimb, daca accepta sa stea doar, la propriu, in vitrina Cotroceniului, va putea sa mai adaste cel putin cinci ani in politica, ba sa se si bucure pe deasupra de nesperate onoruri. Asta in timp ce toata puterea va fi balansata catre Parlament si Guvern – doua institutii care in mod cert se vor afla sub papucul lui Dragnea daca liderul PSD va reusi sa fenteze dosarele cu care se confrunta in prezent si sa-i tina sub control pe dizidentii din PSD. Dincolo de faptul ca justifica plauzibil operatiunea de castrare a functiei prezidentiale, existenta unui astfel de plan/pact intre Dragnea si Tariceanu ar explica si de ce pesedistii nu au zis nici ”pas” sambata, cand Tariceanu a transformat practic mitingul lor in propria sa tribuna de lansare catre Cotroceni.