Tariceanu. Povestea senatorului „bine facut”

Viteza supersonica in care dosarul penal al presedintelui Senatului, Calin Popescu Tariceanu, a fost terminat, arata nu atat priceperea procurorilor, cat intentia clara ca acesta sa fie eliminat din cursa politica.

Acuztia ce i se aduce, de marturie mincinoasa, mai degraba pare a fi cusuta cu ata alba. Rechizitoriul si declaratiile din dosar, pro si contra, tin de avocati sa fie dezbatute si lamurite. Surprinde, insa, graba cu care s-a lucrat, ca la un cincinal incheiat in patru ani si jumatate, ca sa nu se supere tovarasu’.

Un pericol social imens

Este bine ca s-a lucrat asa de repede? Sigur! Clasa politica trebuie limpezita, trebuie curatata rapid de elementele dusmanoase. Si asta pana la alegerile din noiembrie. Cetatenii cu atitudine refractara, care critica sistemul si statul (in pozitie de drepti) nu au ce sa caute in politica tarii. Ei pot afecta grav imaginea societatii care, chiar daca e o struto-camila cu portjatier portocaliu si cu basca mov pe crestet, tot societate se numeste. Are dreptul Calin Popescu Tariceanu sa critice lucrurile care, dupa mintea lui, nu merg bine? Nu! Cine este el? Ar trebui sa nu uite ca are o origine nesanatoasa, provine dintr-o familie de intelectuali si opozanti si ai altor regimuri. Are nevoie statul de intelectuali? Nu! Sa puna dracului mana pe strung si sa dea tarii peste 1.000 de repere peste norma de lucru.

Iohannis ne iubeste

Este demn Tariceanu pentru a detine functia de presedinte al Senatului? Nu! El este un pericol la adresa partidului si a statului. Cum care partid? PSD! De el e vorba. E un partid de baieti buni, verificati si cuminti, dar, pe care, Tariceanu ii perverteste si-i asmute cu ideile lui. Uitati-va la Dragnea, mai comenteaza ceva? Nu! Asta inseamna ca a inteles mersul societatii si al politicii. Sa zicem ca Tariceanu nu se va alege cu o condamnare, dar el trebuie inlaturat pentru ca se bucura de stima populatiei, starnind in randul acesteia simpatie, dar si sentimente de respingere a societatii noastre si a statului (tot in pozitie de drepti). In locul lui trebuie adus un alt opozant, care nu se poate intipari in constiinta maselor, un om cu care sa se mai bea o bere, sau o tuica, si cu care se pot face intelegeri. Apoi, daca Tariceanu nu cedeaza si se tine ocos, trebuie sa i se aduca o acuzatie de drept comun, ca sa nu mai poate spune ca e vorba de un proces politic. Cine are interesul ca Tariceanu sa fie macar compromis, in cazul in care nu poate fi trimis la bulau, si sa nu mai aiba priza la mase? Cum cine? Statul! Ca doar nu presedintele Iohannis sau Alina Gorghiu, care tocmai declara ca se va face o alianta intre PNL si ALDE, dar fara Tariceanu. Stia ea ceva. Apoi, presedintele ne iubeste ca pe copiii lui, cum sa ne vrea raul? De ce atata graba? Pentru ca in noiembrie vin alegerile si un asemenea cetatean, de Tariceanu zic, nu ne face cinste, tovarasi. Va multumesc. Aplauze!