Umar la umar la guvernare, PSD si ALDE se suporta destul de greu in realitate. Din ce in ce mai greu s-ar putea spune, chiar daca asta nu va duce implicit la iminenta ruptura la care viseaza cu ochii deschisi naivii din Opozitie.
Desi nu-l suporta pe Klaus Iohannis, Calin Popescu Tariceanu pare sa fi preluat modelul prezidential ”pas cu pas”. Respectiv se desprinde cu incetul de Liviu Dragnea, cu grija ca nu cumva sa-i dea acestuia din urma un motiv bun de invocat pentru zburatacirea ALDE de la guvernare inainte de vreme. Tinand cont de aspiratiile prezidentiale ale lui Tariceanu, pe acesta l-ar coafa bine un divort ALDE – PSD prin primavara anului viitor. Asa, ALDE isi poate creste pana atunci numarul de membri (PMP tocmai si-a scos marfa pe taraba, de exemplu) si de procente, iar Tariceanu personal va putea in sa se distanteze in timpul verii de prostiile guvernarii si sa candideze prunc curat la prezidentialele din toamna-iarna lui 2019. Nefiind prostii, pesedistii s-au prins si ei de schema tariceniana dar nu prea au ce face: nu-si permit sa-si fragilizeze votul in Parlament iar sustinerea UDMR costa, mai ales in anul Centenarului, cat nu face. Motivat de conjunctura, Calin Popescu Tariceanu practica o dizidenta ”light”: stramba din nas la unele modificari fiscale, ia apararea Pilonului II de pensii, tace malc sau traverseaza pe celalalt trotuar cand vine vorba despre salariile taiate si nu majorate, refuza sa onoreze – alaturi de Liviu Dragnea – invitatiile presedintelui Iohannis. Altfel spus, Tariceanu isi contureaza fara sa faca valuri un statut de candidat prezidential distinct de cel al liderului PSD. Este insa atent sa nu mearga prea departe, motiv pentru care nici nu isi asuma, inca, candidatura la Cotroceni. Prudenta de care da dovada Tariceanu nu elimina insa divergentele existente intre ALDE si PSD si nici nu anuleaza divortul deja prognozat.