România se scufundă. În fiecare zi câte puțin, dar nimeni nu vrea să bage de seamă. Când o face, tace. Iar când tace, minte. Se minte pe sine că o să vină și vremea schimbării, deși știe că asta nu se va întâmpla. Sau, în cel mai fericit caz, nu prea curând. Până și hoardele de aplaudaci guvernamentali și prezidențiali se mint că le e bine. N-au apucat încă ziua în care își vor da seama că președinte și premierul i-au mințit. Și îi vor minți în continuare, pentru că nu au nicio soluție prin care să le ofere ceva mai bun. Iohannis conduce după cum i se dictează de la Bruxelles, iar Orban guvernează în raport de ce a înțeles la întâlnirile cu președintele. Până în colțul străzii, uită rezumatul.
Iohannis, însă, este mândru. Planul european de protejare a băncilor străine și a multinaționalelor merge strună. Ba chiar și-a pus și un guvern care să aibă grijă de asta, ca nu cumva prin proiectele pe care le va trimite la Parlament să provoace riduri pe frunțile bancherilor și patronilor. Ce se întâmplă mai departe, în țară, nu este treaba lui. Indiferent cât de pe lângă drum ar gândi prim-ministrul, guvernul lui este lăudat, este cel mai bun și Orban este cel mai priceput premier. Oare?
După aia, mai vedem
Marele Cârmaci este interesat doar de putere. Și e mândru. Vrea întronarea liberalilor până și în cele mai mici cătune, de unde, ulterior, va porni războiul împotriva social-democraților pentru cucerirea Parlamentului. Și vrea toate astea cât mai repede, pentru că se apropie trei momente cheie. În august, alocațiile pentru copii ar trebui dublate. În septembrie, ar trebui mărite pensiile și, la scurt timp, vin și alegerile parlamentare. E drept că a promulgat legea privind alocațiile, dar a avut grijă ca guvernul să găsească și motive pentru a amâna momentul plăților. La fel și în cazul pensiilor, care au fi trebuit să crească până la 40%. Același truc ieftin, prin care i-a luat de proști pe români. Pensiile vor crește în raport de cât de mult va crește și economia. Iar economia de cine este condusă, nu cumva de liberali, care, în trei luni de la instalarea guvernului, nu au reușit să producă nici măcar un proiect pe care să-l trimită în Parlament?
În concluzie, guvernul nu a fost capabil să producă niciun sfanț pentru a-și achita obligațiile sociale asumate, așa că hai repede cu alegerile anticipate, să-i sucim pe toți de cap. Vin ai noștri și mai vedem dacă dăm vreun ban. Cum să nu fie mândru?
Și-a pus magistrații în cap
În plin scandal al pensiilor și al asumărilor guvernamentale neconstituționale, Cârmaciul a relansat programul „România Educată”, pentru a mai abate atenția de la chestiunea zilei. Cred că ar trebui să îl frecventeze și el, din moment ce a ajuns să dea cu coasa peste diftongi și triftongi, dar și să „inițializeze” cuvinte pe care nici dracu’ nu le găsește în dicționare. Dar nu școlarizarea e problema cea mai arzătoare, ci atitudinea pe care o are în cazul pensiilor. Judecătorii, procurorii, grefierii și alt personal auxiliar din justiție s-au trezit cu pensiile speciale tăiate. Și nu sunt singurii. S-a tăiat peste tot, cu foarte puține excepții. Degeaba au explicat magistrații că pensiile zise speciale sunt pensii de serviciu, nici Orban și nici Iohannis nu au înțeles despre ce este vorba.
S-a votat ca la concurs și legea a plecat la promulgare. Greu de înțeles de ce atâta iureș, când, de fapt nu se taie nimic. Legea spune clar că nu se taie ce este în plată acum, ci cum se va proceda în viitor. Iar distracția va începe abia după CCR se va pronunța în privința constituționalității. Argumente pentru respingerea legii sunt suficiente, plecând cu decizia anterioară a CCR și terminând cu parctica Uniunii Europene în domeniu. Mai mult, pe holurile justiției se vorbește deja despre un val imens de procese pe care magistrații le vor deschide pentru recuperarea vechilor drepturi, în cazul în care Cârmaciul va promulga legea. Mândru, nu?
Mut în fața eternității
Președintele s-a dus la întâlnirea cu șefii Consiliului Superior al Magistraturii. Acolo, Nicoleta Tînț, președinta CSM, i-a explicat cu lux de amănunte care sunt gafele comise de Ludovic Orban la tăierea pensiilor magistraților. Probe ca la un proces serios și important. Cârmaciul a ascultat senin, n-a întrerupt, n-a cerut explicații și nu a pus întrebări. A tăcut superb și adânc, de-ți țiuiau urechile de atâta liniște. Exact când toți cei prezenți așteptau să audă opinia lui, să discute sau să comenteze, Mare Om de Stat, întocmai ca un înțelept tibetan plictisit de lucruri mărunte, s-a ridicat și a plecat. Fără un cuvânt. Fără o vorbă. A plecat privind mândru zările eternității și s-o fi gândit, probabil, că veșnicia a fost nedreaptă cu el, dându-i doar două mandate.
