Ceea ce s-a petrecut la Sibiu, fara a avea pretentii la termeni academici, este o gargara sinistra. O porcarie pusa la cale de Iohannis cu ceva vreme in urma, aprobata si inghitita pe nerasuflate de Uniunea Europeana, cu un singur scop: campanie electorala in forta pentru alegerile europarlamentare din 26 mai. Campanie nu numai la noi, ci in toate statele Uniunii. Si cum sa nu placa popularilor europeni, vioara-ntai a Uniunii, din moment ce si-au facut camapanie pe banii romanilor pe care, altminteri, ii dau cu capul de pereti?
Porcaria este cu atat mai mare cu cat Iohannis, ranchiunos si razbunator cum il stim, a tinut ca summit-ul sa se desfasoare pe 9 mai, sub pretextul Zilei Europei. Nu sunt dispus sa inghit asta. De ce n-as crede ca, in realitate, nu urmarea decat sa ne scoata din cap Ziua Victoriei, dar mai ales Ziua Independentei? Iar asta pentru ca valorile nationale nu trebuie sa mai atarne greu la cantarul actual, ci doar valorile europene. Daca Uniunea a uitat sa ne felicite de Ziua Independentei Nationale, noi de ce ar trebui sa-i spunem „La multi ani” de 9 mai?
Marii sforari ai Europei
Toata lumea parca a innebunit. Toti vorbesc de un summit istoric. Vorbesc, in egala masura, de deciziile istorice care s-au luat. Declaratii istorice, vizite istorice, momente istorice si intalniri istorice. Mie mi se pare ca toata tacaneala asta controlata este istorica doar in sensul ca, dupa alegerile europarlamentare din 26 mai, o buna parte din personajele astea care balesc la vederea ciolanului european devin istorie. Mai pe sleau spus, dispar. Categoric, Parlamentul European va avea o alta arhitectura, iar asta da frisoane sacalilor politici care nu accepta pierderea puterii si a avantajelor financiare.
Si nu numai. Pe de alta parte, candidatii care sforaresc la functii grele in Partidul Popular European, caruta la care impinge si Iohannis cu liberalii lui Orban, sunt disperati dupa ocuparea primelor locuri si in partid, si in Comisia Europeana, si in Parlamentul European.
Schengen? Luati-va gandul!
Ce avantaje au romanii in urma summit-ului? Aia e problema, ca nu au. Summit-ul nu a fost organizat pentru a li se face si lor loc la masa bogatilor. Mai mult, nu scapa nici de MCV si nici in Schengen nu vor fi primiti. Ca Iohannis a declarat ca va discuta problema aderarii Romaniei la spatiul Schengen e o alta cacealma, ca si mandatul lui. A mai incercat sa abordeze subiectul cu Angela Merkel, intr-o vizita in Germania, dar „Mutti” l-a trimis sa cante la alta masa, spunandu-i sa discute si cu altii, cu vecinii. Cu cine? Sarbii nu sunt in UE, bulgarii sunt in UE dar nu si in Schengen, moldovenii nu sunt in UE, iar ucrainenii nici atat. Raman doar ungurii, dar aici lucrurile sunt ceva mai delicate. Olanda, pionul principal al interzicerii accesului Romaniei in Schengen, si-a exprimat limpede pozitia la Sibiu. Nici n-a apucat bine sa coboare din masina, ca premierul Mark Rutte a spus raspicat ca nu e bine ce facem.
Nu mergem in directia dorita, in directia corecta, avem probleme cu democratia si statul de drept. Asta, ca sa n-o zica pe a dreapta, ca pana nu le cedam portul Constanta nu pupam Schengen. Si pentru fitele astea ieftine era nevoie de un summit?
Frica lui Iohannis
Ce-a vrut, totusi, de la noi, summit-ul? A spus-o Iohannis, ranjind de satisfactie. Sa iesim la vot pe 26 mai, ca nu sunt alegeri obisnuite. Stiu, sunt istorice, ca sa pastrez registrul in care intalnirea la cel mai inalt nivel ne-a luat la misto. Presedintii celor 27 de state ale UE au semnat un apel pentru votul din 26 mai. Si? Nu mai avem voie sa ne asezam de-a latul? Nu vreau sa am gura rea, dar cred ca rezultatele vor fi dezastruoase. In primul rand, un abesenteism nu chiar atat de greu de cuantificat in privinta consecintelor. Apoi, o inclinare a balantei in defavoarea popularilor europeni. Or, aici este punctul nevralgic de care inclusiv Iohannis se teme cel mai tare, caci de ei depinde al doilea mandat al lui.
Miroase a cel de-Al Patrulea Reich
Nu are rost sa insist asupra Declaratiei de la Sibiu, mai degraba avortata decat nascuta de summit. E aceeasi insiruire de principii generaliste, de promisiuni care niciodata nu se vor respecta. Un pasaj mi-a atras insa atentia: „Ne vom inzestra cu mijloacele potrivite ambitiilor pe care le avem. Vom oferi Uniunii mijloacele necesare pentru a-si realiza obiectivele si a-si duce la indeplinire politicile.” Nu vreau sa se supere Uniunea pe mine, iar daca o face este fix treaba ei, dar trasneste de la posta a cel de-Al Patrulea Reich. Mai toti analistii seriosi, nu lingaii si sinecuristii, spun ca summit-ul este unul ratat si demonstreaza, de fapt, disperarea lui Iohannis. Cat de disperat trebuie sa fie dupa putere ca sa recurga la cacealmaua unui summit? Cat de speriat trebuie sa fii ca pierzi caruta, ca sa-ti faci campanie ridicand in slavi o Uniune careia, la fiecare cotitura sau smucitura ii sar saibele si bucsele? Cat de tare trebuie sa iti fie teama de perspectiva unui dezastru? Cred ca peste doua saptamani vom viziona prima parte a filmului. Iar pe cea de a doua, la prezidentialele din noiembrie. Cu specificatia ca romanii nu mai sunt usor de dus de nas.
