Judeţele Botoşani, Vaslui, Călăraşi şi Giurgiu au cea mai mică putere de cumpărare, iar marile centre economice Cluj, Timişoara, Braşov devin neîncăpătoare, arată studiul anual GfK privind puterea de cumpărare în Europa pentru 2018, realizat în 42 de ţări europene.
La nivelul ţării, venitul net anual disponibil pe cap de locuitor a crescut cu 18% în 2018, ajungând la 5.083 euro, de la 4.556 euro în 2017 şi 4.181 euro în 2016.
„Judeţele Botoşani, Vaslui, Călăraşi şi Giurgiu reprezintă polii extremi, cu cea mai mică putere de cumpărare. Urmează în clasament Suceava, Neamţ, Vrancea, Buzău, Ialomiţa, Teleorman, Olt şi Mehedinţi la mică distanţă de primele. Grupul judeţelor cu putere de cumpărare sub media naţională este completat de Satu-Mare, Maramureş, Bistriţa-Năsăud, Harghita, Covasna, Bacău, Iaşi, Brăila, Tulcea, Vâlcea, Dolj, Caraş-Severin, Gorj, Sălaj, Mureş”, arată studiul.
Judeţele situate aproape de nivelul mediei pe ţară din punctul de vedere al puterii de cumpărare sunt acelea care includ oraşe aflate în competiţia dezvoltării: Prahova, Argeş, Constanţa, Alba şi Arad. Aici se prefigurează creşteri economice notabile, ele servind drept sateliţi ai marilor centre economice şi beneficiază de investiţiile jucătorilor care îşi reamplasează activităţile în proximitatea marilor centre economice care devin neîncăpătoare (Cluj, Timişoara, Braşov).
„Tot aceste oraşe ocupă locuri de top la absorbţia fondurilor europe şi la dezvoltarea infrastructurii. Arad şi-a asigurat un număr foarte mare de conexiuni de transport cu reţeaua europeană de drumuri, în timp ce Alba Iulia este lider naţional absolut în rândul oraşelor inteligente din ţară, cu cele mai multe proiecte smart city implementate”, se mai arată în studiu.
Grupul judeţelor cu putere de cumpărare peste medie debutează cu Braşov şi Sibiu. De mai mulţi ani aici se configurează o nouă zonă industrială a ţării care atrage masiv investiţii.
Bucureşti, Cluj, Timiş şi Ilfov, polii dezvoltării României
Cluj, Timiş şi Ilfov, în frunte cu Bucureştiul sunt polii tradiţionali de dezvoltare ai ţării, unde puterea de cumpărare e cu cel puţin 20% peste media pe ţară. Aceste zone îşi menţin stabile ritmurile de dezvoltare şi au calitatea de „difuzori” de investiţii pentru zonele din proximitate, aducându-le corecţii pozitive.