AcasăNewsStrategiile politice la nivel european lasa PSD-ul in ofsaid

Strategiile politice la nivel european lasa PSD-ul in ofsaid

Ungaria le face, România le trage

Vizita Vioricai Dancila la Bruxelles are legatura cu motiunea care se va citi saptamana viitoare in Parlamentul European referitoare la statul de drept din Romania. Premierul cauta sa explice reala situatie din tara, insa sprijinul socialilor este acoperit de strategia pe care se pare ca popularii europeni deja si-au conturat-o. Despre ce este vorba, nu-i greu a intui, mai ales dupa reactia lui Manfred Weber, liderul PPE, de la finalul intrevederii cu primul-ministru: „Sunt extrem de ingrijorat de situatia din Romania”. In traducere, „vin vremuri grele pentru voi!”.

Ungaria<br >le face<br >România<br >le trage

In plin „meci” cu pucistii din PSD, Liviu Dragnea avertiza asupra faptului ca sunt multi cei care nu vor ca Dancila sa preia presedintia Consiliului Europei in ianuarie, iar acestia nu se vor da inlaturi de la nimic in incercarea de a rasturna Guvernul. Dupa cum par facute cartile la Bruxelles, social-democratii chiar au de ce sa se teama, vedem ce a putut declara Weber dupa numai o ora de discutii cu primul-ministru.

Pe de alta parte, ca sa intelegem tabloul conturat, trebuie sa aratam ca pe scena internationala exista doua voci mult prea galagioase si care starnesc rumoare in cancelariile occidentale. Vorbim despre Ungaria (guvernare de centru-dreapta) si Polonia (conservatorii sunt la putere), insa aceste state fac parte din familia popularilor europeni, asa ca… Asa ca cineva trebuie pedepsit, iar Romania este iepurasul la indemana, yesmenul de serviciu ce are fundul pregatit sa mai incaseze unul, doua, noua suturi zdravene, parintesti de la P.E.

Varsovia si Budapesta, copiii rebeli ai UE

In prezent, Budapesta si Varsovia conduc grupul tarilor de la Visegrad si fac nota discordanta cam cu tot ce inseamna politica si strategie europeana – incepand cu situatia imigrantilor si terminand cu sanctiunile impuse Federatiei Ruse. In Ungaria domneste cu autoritate Viktor Orban, iar la polonezi, nationalismul asumat al partidului de guvernamant nu-i pe placul globalistilor bruxelezi.

Dar, cum niciuna dintre ele nu poate fi osandita, las’ ca plateste Romania pentru amandoua, ca si-asa are o imagine deplorabila in Vest, asa ca s-ar varsa prea putine lacrimi pentru ea. Activarea articolului 7 impotriva Romaniei este solutia la indemana a popularilor europeni, care in felul acesta ar impusca doi iepuri dintr-o lovitura: transmit un mesaj clar tuturor celor ce pe viitor s-ar trezi sa nu asculte „povatele” UE si, in acelasi timp, lovesc in cel mai mare partid de stanga de pe continent, punand la colt tabara socialistilor europeni.

Demonstratii de strada si adio, guvernare!

Nici nu-i nevoie de un prea mare efort de imaginatie pentru a intelege ce inseamna activarea articolului 7 impotriva Romaniei. Presa aservita intereselor straine, toate oengeurile cu finantare sorosista, alde gura-casca si alti trogloditi s-ar instala degraba in Piata Victoriei. PSD si al ei lider ar fi condamnati pentru „scoaterea Romaniei din UE”, desi pana la momentul excluderii noastre din familia europeana ar mai fi pasi uriasi de facut. Insa, nimanui nu-i va mai pasa in acele momente ca totul e o strategie, un joc politic la nivel inalt. Serviciile vor apasa pe butoanele potrivite si, pe fondul unei emotii nationale viu si intens sustinute de mass-media, Romania se va vindeca de „ciuma rosie”. Vocea strazii va castiga, majoritatea inca o data isi va dovedi inutilitatea in fata noii oranduiri in democratie.

Dupa care, stiti scenariul, doar pe cadavrele unor tineri si-a mai tras Klaus Iohannis guvernul lui. Asadar, iar Ciolos, iar Vlad Voiculescu si combinatiile sale etc.

author avatar
Nicholas Cezar
1.285 afisari

5 COMENTARII

  1. 1.)-16 dec.2016 AK 24:- Poate vede si Dragnea . Asa arata cu adevarat DEZASTRUL ( ? )lasat in urma de Dacian Ciolos si guvernul sau .2.)- Cetin : Ce a facut Ciolos in doar un an de guvernare. 3.)-Marius Vasilescu -Revoblog .ro – Toate tehnocratiile pe care le-a facut Guvernul Ciolos . 4.)Florian Georgescu /facebook – un constantean absolvent de ASE -Realizari directe si indirecte ale guvernarii Ciolos si ale fostului ministru al sanatatii Vlad Voiculescu . La ce a cladit guvernarea Ciolos INTR-UN AN , electoratul zdravan la cap are toate motivele sa-i voteze pe Ciolos si Vlad Voiculescu , efectele dezastruoase prin programe fantasmagorice , coruptia , atacurile sustinute asupra Justitiei si dihonia din interiorul actualei coalitii ii propulseaza in invingatori alaturi de o dreapta unita ! Ca unii ziaristi au inceput sa schiaune de frica si se vor pomeni fara zgarciuri din ciolan , e problema lor , in opozitie baronii sunt zgarciti cu menestrelii , a-ntarcat balaia …

  2. În an centenar,”patrioții” premium pun de o colivă superbă. Unii se gândeau la un tort,ceva dulce. Dar și coliva are zahăr.
    Și,în plus, ce audiență fac înmormântările! Ce bocitoare profesioniste sunt pe piață!Există un mic amănunt:mortul nu e mort. Și ăia de așteaptă pomana au o foame!

  3. Mortul nu e mort , e cadavrul viu colectionar de seamana cu Valcov , ala de il plimba prin cimitir asistatii sociali de teama sa nu le taie indemnizatiile . Cand defilezi cu Moarteainvacanta nu ai garantia ca-ti astamperi foamea , la pomana o sa se infrupte famiglia si baronii , fraierii ce merg la votare parfumati cu colonie de trandafiri sunt extaziati de colectia de acasa cu galeti ornate pe margini cu glazura de la coliva defunctului si de scaunul reusit cu un tort maroniu proaspat fermentat din boti de mamaliga unsi cu umbra , boti apetisanti si serviti cu delicatete la cina . Important sa fie fuduli , tortul trebuie invelit in ziar , elimina din mirosul divin si denota apetitul pentru cultura al detinatorului votant ce pacaleste moartea aflandu -se vesnic in vacanta !

  4. Rationament corect pana la un punct : – In eventualitatea activarii art.7 impotriva Romaniei CINE SUNT VINOVATII ? Presa aservita intereselor straine , oengeurile cu finantare sorosista , gura-casca si alti trogloditi ? Ne facem ca ploua si omitem sa amintim de barna din ochi ? De ce se pleaca eronat de la EFECT LA CAUZA si nu de la CAUZA LA EFECT ? De ce nu enumeram motivele reale si intemeiate care duc la activarea articolului 7 si nu spunem cu subiect si predicat cine se face VINOVAT pentru situatia de fapt ? E un moft al U.E , s-au trezit din senin sa activeze articole de excludere a Romaniei ? Care MAJORITATE isi va dovedi inutilitatea in fata noii oranduiri democratice , 18% din totalul de aproape 19 milioane de alegatori cu drept de vot ? Da , cu siguranta , pe fondul unei EMOTII NATIONALE , Romania se va vindeca de ciuma rosie , nimeni nu poate sa ierte vinovatii care ingradesc drumul Romaniei pentru integrarea in randul tarilor civilizate si nu respecta tratatele incheiate cu U.E si NATO !

  5. În 1989, infrastructura industrială situa România în primele 10 ţări din Europa.

    Mulţi au uitat, alţii n-au ştiut niciodată…
    Cum stătea România, din punctul de vedere al integrării economice cu
    ţările dezvoltate, în 1989?
    În 1989, infrastructura industrială situa România în primele 10 ţări din Europa:
    · exista platforma Pipera, creată de francezi, unde se construiau calculatoare;
    · autocamioanele şi autobuzele fabricate la Braşov şi Bucureşti erau
    patente germane;
    · avioanele Rombac erau cumpărate de la englezi;
    · locomotivele de la Electroputere Craiova erau patent elveţian;
    · la Reşiţa se fabricau motoare de vapoare după licenţa Renk din Germania;
    · centrala nucleară de la Cernavodă provenea din Canada.
    Putem spune, şi nu suntem nostalgici, că începusem să ne integrăm
    acceptabil cu economiile mari ale lumii. România era a treia ţară
    din lume, după SUA şi Japonia, care fabrica anvelope gigant, pentru
    autobasculante de peste 110 tone.
    Doar două ţări din lume făceau şuruburi cu bile: România şi Japonia.
    Acestea se foloseau în industria nucleară şi aerospaţială.
    În 1990, Petre Roman a afirmat că industria românească era un „morman
    de fiare vechi”.
    Ce am avut şi ce am pierdut în ultimii 25 de ani, domnule ministru?
    A fost cea mai nefericită declaraţie de politician de după 1989, care
    ne urmăreşte până azi.
    Referindu-se la industrie, că e de dat la fier vechi, fostul prim
    ministru dorea să spună lumii că întreaga economie a României
    comuniste nu merita doi bani. Ale cui interese le-a servit această
    etichetă?
    Ca să combatem această viziune, cităm date statistice la întâmplare,
    din diferite domenii:
    · România producea 14 milioane de tone de oţel în 1985; azi, doar 3 milioane;
    · producea 400.000 tone de aluminiu, azi produce pe jumătate;
    · în 1980 ieşeau pe poarta fabricilor 1.600 de excavatoare, niciunul azi;
    · ieşeau 71.000 de tractoare niciunul azi (am construit fabrici de
    tractoare în Egipt şi Iran, care funcţionează şi acum, în timp ce în
    România au murit);
    · în 1984 fabricam 600 de vagoane de pasageri pe an, azi, niciunul.

    Cât despre vagoanele de marfă, construiam 14.000 de bucăţi pe an;
    azi, abia 800 (cel puţin 100.000 vagoane de marfă au fost tăiate şi
    vândute la fier vechi în ultimii ani). În fine, produceam 144 de nave
    de tonaje diferite; azi, după cum se ştie, nu mai producem niciuna.
    Industria sticlăriei e prăbuşită. Industria cosmetica (săpun,
    deodorante, creme) a dispărut.
    Potrivit statisticii oficiale, după anul 2000, au fost exportate
    50 de milioane de tone de „fier vechi”, „deşeuri” de cupru, aluminiu
    şi alte neferoase, în valoare de peste 10 miliarde de euro !!!
    Am exportat lemn brut, în valoare de peste 8 miliarde de euro, şi
    alte produse brute (cereale, fructe, animale vii etc.) în valoare de
    alte 5 miliarde de euro!
    Prelucrarea acestora în România ar fi însemnat crearea a milioane de
    locuri de muncă!
    Practic, întreaga economie naţională a fost oferită pe tavă, fără
    nicio logică ! Ameţitoare cifre…
    Cum stau lucrurile în domeniul petrolului?
    România producea 13 milioane de tone de petrol în 1970, şi numai…
    6 milioane azi.
    Suspect!? Cineva nu raportează corect.
    Nu am nicio încredere în această cifră, atât timp cât nu ştiu dacă
    toate sondele au contoar.
    Au contoar, domnilor? Trebuie să plătească redevenţe la tona de ţiţei
    brut, dar dacă scoţi 8-10 milioane de tone şi raportezi numai 6? Cu
    cât păgubeşti statul?
    Petrolul se scoate mult şi se rafinează în alte ţări. De aici,
    deduceţi consecinţele.
    Înainte de 1989, produceam 8,5 milioane de tone de motorină şi acum
    mai producem doar 2 milioane; produceam 10 milioane de tone de păcură
    si nu mai producem nimic; produceam 500.000 de tone de uleiuri
    minerale, azi, nimic.
    Pe de altă parte, aţi observat că nici distribuţia gazelor nu mai este
    a noastră.
    Cine măsoară producţia? Cine măsoară distribuţia?
    După 1990, s-a schimbat peisajul industrial. S-a creat o falie între
    marea şi mica industrie.
    De ce s-a întâmplat acest fenomen?
    Au venit „sfaturi” de la competitorii noştri europeni: faceţi IMM-uri
    (întreprinderi mici şi mijlocii), daţi afară muncitorii din marile
    uzine, închideţi mamuţii industriali, produceţi kit-uri, componente,
    nu produse integrale, faceţi cabluri, radiatoare, sisteme de frânare
    şi anvelope, nu locomotive şi tractoare.
    Parcă intenţionat, nu a exista o viziune politică de dezvoltare, ci
    doar una pentru distrugere; guvernanţii şi-au îndeplinit misiunea cu
    exces de zel. Nu mă poate convinge nimeni pe mine că nu a fost totul
    pe bază de program, o teorie a conspiraţiei.
    UE a fost creată pe baza Comunităţii Economice a Cărbunelui şi
    Oţelului. Deci, România nu putea să intre în grila europeană cu
    industria ei siderurgică, de 14 milioane tone de oţel. A trebuit
    lichidată, ca un „bonus” pentru admiterea în UE.
    Care au fost primele mari greşeli istorice ale politicienilor, în urma
    cărora s-a dat startul la jaful naţional?
    Prima mare eroare a fost restituirea „părţilor sociale”, o privatizare
    pe bani adevăraţi, începută surprinzător de Ceauşescu. FSN-ul a
    restituit aceşti bani, pentru a cumpăra bunăvoinţa oamenilor, chiar cu
    banii lor! Această măsură anti-economică, din cauza căreia fabricile
    şi uzinele au rămas fără capital lichid, a condus, de fapt, la
    excluderea cetăţenilor de la un drept de proprietate plătit cu munca
    lor; a fost o re-naţionalizare a unei părţi a capitalului social,
    destinată ulterior şi cedării controlului economiei către interese de
    grup, mai ales străine.
    A doua mare eroare a fost privatizarea „de masă”, fără proceduri şi
    fără reguli de protecţie a acţionarilor minoritari; viitoarele
    certificate de acţionar au fost cumpărate pe nimic, de cei care
    ştiau ce va urma. Atunci s-a spus că se privatizează numai 30% din
    capitalul societăţilor comerciale, lăsându-se de înţeles că vor mai
    primi şi restul de 70% în viitor, care viitor nu a sosit încă nici în
    anul 2014!
    S-a anunţat, totodată, că sectoarele strategice nu se vor privatiza.
    Dar au venit pe urmă FMI, Banca Mondială şi societăţile externe de
    consultanţă, care au dictat, şi guvernele au promovat controlul
    total, fără luptă şi fără niciun câştig, asupra întregii economii.
    Practic, economia naţională a fost oferită pe tavă, fără nicio logică
    şi fără a se spune, cel puţin, că este cadou sau pradă de război,
    celor care, chipurile, au făcut lobby pentru integrarea României în
    Uniunea Europeană.
    Fiecare program de guvernare anunţat a fost, de fapt, un program de
    „neguvernare”.
    A dispărut întreg sectorul industriei de textile, confecţii, tricotaje
    (filaturi, ţesătorii, fabrici de stofă şi postavuri, întreprinderi de
    pielărie şi încălţăminte, toate concepute într-un sistem integrat).
    A fost închis sectorul agroalimentar (36 de fabrici de zahăr,
    fabricile de ulei, de preparate din carne, de lapte şi produse
    lactate, zeci de fabrici de nutreţuri combinate etc.).
    Nu mai există majoritatea fabricilor din industria lemnului şi
    mobilei, din industria cimentului, a lacurilor şi vopselelor, a
    medicamentelor, din sectorul construcţiilor de maşini, al
    exploatărilor miniere de feroase şi neferoase, de cărbune etc.
    S-au desfiinţat întreprinderile agricole de stat şi cele de mecanizare
    a agriculturii, staţiunile de cercetări agricole şi, în general, marea
    majoritate a institutelor de cercetare-proiectare.
    Au dispărut industria electronică, electrotehnică, de mecanică fină,
    optică, automatizări, etc.
    Baza naţională de soiuri de plante şi rase de animale a fost
    pulverizată. România nu mai are astăzi un pachet naţional de
    seminţe, soiuri, hibrizi, de culturi cerealiere, plante tehnice,
    legume etc. A fost distrus, aproape în totalitate, sistemul de
    irigaţii (construit prin îndatorarea dureroasă de la Banca Mondială
    !), pentru a cărui plată românii au contribuit zeci de ani; au fost
    abandonate programele de combatere a eroziunii solului, de îndiguiri
    şi desecări, dar şi cele
    de irigaţii în curs (canalul Siret-Dunăre sau Bucureşti-Dunăre).
    Întreaga economie naţională a fost, pur şi simplu, pulverizată şi
    lăsată fără nicio logică structurală.
    Care sunt consecinţele asupra populaţiei, derivate din acest peisaj
    apocaliptic, desprins parcă dintr-un film S.F.?
    Treptat, România s-a transformat într-un paradis al multinaţionalelor
    care controlează industria, agricultura, transporturile,
    construcţiile, comerţul, sectorul financiar-bancar etc. şi care îşi
    promovează reglementări legale în interes propriu.
    Românilor le-au rămas întreprinderile mici şi mijlocii – de fapt,
    microîntreprinderile; dintre cele aproximativ 500.000
    înregistrate, peste 200.000 nu au niciun angajat!
    Românii au astăzi libertatea să se ocupe de economia şi afacerile de
    subzistenţă (avem şi industrie de subzistenţă, nu doar agricultură!)
    şi construcţii şi transporturi şi alte servicii de subzistenţă,
    pretinzând că acţionăm pentru dezvoltare inteligentă, inovativă şi
    durabilă.
    Nimic nu este mai durabil decât subzistenţa, aceasta este strategia
    noastră naţională, după ce am făcut praf marile companii.
    Brandul României este subzistenţa, atât în interiorul ţării, cât şi pe
    celelalte pieţe ale muncii, unde lucrează cetăţenii români.
    Nici după 25 de ani, clasa politică – veritabil detaşament al legiunii
    străine, terminatorul României moderne, nu a realizat importanţa unei
    reglementări prin care salariaţii să-şi investească o parte din
    salariu în compania proprie.
    Întreaga economie putea fi salvată prin participarea financiară a
    salariaţilor, printr-o reglementare prin care salariile reinvestite să
    fie scutite de impozite şi contribuţii.
    A existat, în toţi aceşti ani, un fir roşu care să lege cele 13
    guverne ce s-au perindat pe la Palatul Victoria, de un proiect
    minimal, coerent, de dezvoltare?
    Fireşte că nu a existat! Zi de zi, guvernele şi clasa politică s-au
    ocupat numai de protejarea aşa-zişilor investitori strategici, prin
    scutirea de impozit pentru profitul reinvestit, şi nu de promovarea
    facilităţilor destinate salariilor reinvestite.
    Investitorii nu ar fi trebuit să primească niciun sprijin în România,
    pentru a-i plăti pe angajaţii români cu salariul minim sau pentru a-i
    angaja la negru, din raţiuni de competitivitate.
    „Veniţi în România, că vă garantăm sclavia pe bani puţini şi vă
    menţineţi competitivitatea!”.
    Acesta a fost, în esenţă, programul de guvernare al ultimilor 25 de
    ani. De altfel, se poate spune că fiecare program de guvernare anunţat
    a fost un program de neguvernare.

Comments are closed.

Zenville

Ultimele știri

proger