Strania vizita a lui Iohannis in Italia

Se bate atat de tare moneda pe vizita lui Klaus Iohannis in Italia incat incep sa ma gandesc si la ce ramane nevazut in spatele ei. Nu ma simt obligat in vreun fel sa iau de bune vorbele pompoase care, prin ziare sau la stiri, dau momentului dimensiuni ce mie mi se par cam exagerate. Este primul presedinte roman care, dupa 45 de ani, viziteaza Italia, ti se spune inca de la inceput, ca un fel de luare aminte. Bine, si? Modifica asta cu ceva opinia romanilor care nu-l agreeaza pe Iohannis? Va trai mai bine diaspora noastra din Italia, in timpul si dupa efectuarea vizitei?

Am citit de cateva ori declaratia lui Iohannis dupa intalnirea cu presedintele Sergio Mattarella. Nu se ridica la nivelul importantei pe care ar trebui sa i-o confere momentul caci, deh, doar e primul presedinte roman care calca pe acolo dupa 45 de ani.

„Vrem acasa, hotii nu ne lasa”

Am descoperit un discurs slab, fara substanta, plin de generalitati. Nu am gasit nicaieri vreun pasaj care sa faca o referire directa si profunda la cei 1,2 milioane de romani care traiesc in Peninsula. Multi dintre ei sunt plecati de 20 de ani din Romania, poate si de mai mult. Cat de bine o duc, cat sunt de fericiti ca sunt rupti de familii, chiar daca venitul lor este peste cel care l-ar fi avut in tara, astea sunt lucruri care nu se regasesc in declaratia presedintelui. Pe Iohannis, altminteri, nu cred ca il preocupa sincer situatia lor. Si nici ca, in buna parte, nu mai vor sa se intoarca in tara. Ca la televizor vezi grupuri care striga „vrem acasa, dar hotii nu ne lasa”, nu cred ca trebuie luat ca fiind opinia generala a romanilor traitori in Italia. Cei mai multi nu vor sa se intoarca din cu totul alte motive. Ce sa faca aici? Unde sa munceasca? Pe cati bani? Nicidecum pentru ca hotii din PSD nu i-ar lasa, nici vorba.

Atentat la fasonul presedintelui

Poate ca soarta romanilor din Italia nu are ce cauta intr-un discurs dupa intalnirea cu presedintele Sergio Mattarella. Regulile diplomatiei sunt stricte, nu e loc de asa ceva. Am insa rezerve ca viata lor l-ar interesa pe Iohannis prea mult. Dar, si sunt in stare sa pariez, la o intalnire directa presedintele s-ar arata zambitor, atent, amabil si plin de simpatie. Cred ca nu s-ar da in laturi nici sa toarne gaz pe foc, acuzand coalitia de guvernare de toate relele care ii impiedica pe romanii de acolo sa vina acasa. Nu trebuie sa mire pe nimeni asta, face parte din recuzita Cotroceniului. De ce nu le-ar explica Iohannis ca, de fapt, la baza relelor ar sta Basescu, cel care le-a spus „daca nu va convine, plecati!”? De ce nu le-ar spune ca zece ani, in cazul in care au uitat, tara a fost guvernata de PDL, care a taiat salarii, pensii, a inchis spitale si scoli, a facut concedieri masive, determinandu-i sa plece? De ce nu le-ar spune si ca, de niste ani buni, PDL s-a unit cu PNL, formand partidul care-l sustine pe el? Sau lucrurile astea nu trebuie repuse pe tapet, ca strica fasonul intalnirii prezidentiale cu romanii?

Il frige la diaspora

Iohannis s-a intalnit si inca se va mai intalni cu inalti demnitari ai statului italian. Foarte bine. Insa flerul imi spune ca e mai degraba interesat de activarea diasporei. Vin alegerile peste un an, iar sutele de mii de voturi venite din Peninsula nu pot fi ignorate. Trebuie sa le promita ceva romanilor de acolo, altminteri ii scapa din mana si e in dauna totala. Ma intreb daca va merge cu tupeul pana la capat, vorbindu-le despre planuri de reintegrare sociala a lor in Romania? Despre proiecte atat de atragatoare, incat romanii din Italia sa dea bir cu fugitii inapoi in tara si sa nu se mai intoarca. Nu-l opreste nimeni, politica vorbelor si a promisiunilor fara acoperire e la moda, mai ales cand umbla la coarda sensibila a Centenarului Marii Uniri. Ma intreb daca si vizitele sau shoppingul doamnei Carmen Iohannis, pe unde o fi umblat si ea, s-or inscrie in aceeasi tendinta de sarbatorire a Unirii de la 1918? Ce vizita stranie!