Un steag al lui Stefan cel Mare, recuperat de statul roman de la Manastirea Zografu, din Grecia, in 1917, restaurat timp de sapte ani si prezentat miercuri la Muzeul National de Istorie a Romaniei (MNIR), ar putea fi expus si la Muzeul de Istorie de la Chisinau.
Prezent, miercuri, la MNIR, ambasadorul Republicii Moldova in Romania, Iurie Renita, si-a exprimat speranta ca steagul lui Stefan cel Mare va fi expus si la Muzeul de Istorie de la Chisinau.
„Imi exprim speranta ca nepretuita piesa de patrimoniu va face cat mai curand posibil inca un drum – unul cunoscut foarte bine de catre marele domnitor – drumul spre Moldova, drumul spre Muzeul de Istorie de la Chisinau„, a spus Iurie Renita, la vernisajul micro-expozitiei al carei obiect central este steagul lui Stefan cel Mare.
„Va asigur ca exista toate conditiile ca acest steag sa faca drumul pe care cu totii ni-l dorim. Va trebui sa punem la punct doar detaliile tehnice, dar acolo unde exista bunavointa nimic nu poate sa stea in cale”, i-a raspuns directorul MNIR, Ernest Oberlander-Tarnoveanu, intr-o splendida formulare cu doua intelesuri.
Pentru inceput, steagul lui Stefan cel Mare va fi expus pe toata durata lunii iulie, in cadrul seriei de micro-expozitii „Exponatul lunii”. Alaturi de steagul lui Stefan cel Mare, micro-expozitia organizata in foaierul MNIR cuprinde si cateva informatii despre restaurarea steagului lui Stefan cel Mare si despre recuperarea lui, inclusiv documente de la ceremonia oficiala de la Sorbona din 1917, cand Regatul Roman a recuperat steagul.
Exponatul este o broderie bizantina realizata in secolul al XV-lea, care il infatiseaza pe Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, socotit un simbol al biruintei militare. Iconografia si incadrarea cronologica a piesei au creat initial confuzia ca ar fi vorba despre un steag de lupta al voievodului Stefan cel Mare, dar absenta stemei Moldovei, caracteristica stindardelor militare, nu sustine ipoteza amintita. Steagul liturgic are dimensiunile de 1,24 metri x 0,95 metri.
Broderia il infatiseaza pe Sfantul Gheorghe asezat pe un tron, avand talpile sprijinite pe un balaur inaripat, cu trei capete. Pe steag sunt brodate doua inscriptii – una in limba slavona, cu o rugaciune a domnitorului Stefan cel Mare catre Sfantul Gheorghe, si alta in limba greaca – „Sfantul Gheorghe din Ca[p]padocia” – care nu pomeneste insa faptul ca steagul ar fi fost daruit de Stefan cel Mare unei manastiri de la Athos, asa cum se obisnuia in epoca.
In primavara anului 1917, pe cand Romania se afla in razboi, prin efortul consulului general al Romaniei la Salonic, G. C. Ionescu, si cu ajutorul generalului francez Maurice Sarrail, comandantul armatelor aliate din Salonic, Regatul Roman a recuperat acest pretios obiect de la Manastirea Zografu de pe Muntele Athos. In martie 1917, consulul comunica Ministerului Afacerilor Externe ca generalul francez i-a predat drapelul, care, ulterior, a fost trimis Legatiei Romaniei de la Paris la bordul unui vas de razboi francez. Initiativa recuperarii pretiosului obiect a apartinut marelui om politic Ion I. C. Bratianu (1864 – 1927). In cele din urma, pe 22 februarie 1920, Ministerul de Razboi preciza ca steagul lui Stefan cel Mare a fost predat Marelui Stat Major, pentru a fi depus la Muzeul Militar.
Directorul MNIR, Ernest Oberlander-Tarnoveanu, a declarat luni, pentru Mediafax, ca, in 1882, la Manastirea Zografu, au fost identificate doua steaguri care i-au apartinut lui Stefan cel Mare – unul cu Sfantul Dimitrie calare si cel cu Sfantul Gheorghe, care a fost recuperat prin cedarea catre calugari a unor mosii care fusesera secularizate de domnitorul Alexandru Ioan Cuza.
Potrivit lui Oberlander-Tarnoveanu, steagul se afla „intr-o stare deplorabila” cand a fost recuperat si astfel a ramas pana cand a fost restaurat de MNIR, timp de sapte ani si jumatate, cu fonduri din bugetul propriu de cateva zeci de mii de euro. Restaurarea a fost realizata de specialistul Sidonia Macri. Steagul a intrat in patrimoniul MNIR la infiintarea acestuia, in 1970.
Initial, broderia steagului a fost lucrata pe suport de matase, dublata cu o tesatura din in. Suportul din matase s-a degradat de-a lungul timpului si a fost inlocuit de catre calugari, din nestiinta, cu catifea de calitate inferioara, prin decuparea si lipirea cu clei organic a broderiei pe noul suport, interventie total necorespunzatoare, care a afectat starea originara a piesei. Numai indepartarea acestui clei, ordinar, de tamplar, a durat mai multi ani, a precizat directorul MNIR. El a mai mentionat ca, daca nu s-ar fi actionat si nu ar fi fost demarat procesul de restaurare, generatia actuala ar fi fost ultima care ar fi vazut acest obiect.
