Unul dintre cele mai importante și frumoase parcuri din București, aflat în administrarea Primăriei Capitalei, a fost despădurit în urmă cu ceva ani. Copaci falnici cu ramuri impresionante din Parcul Tineretului au fost culcați la pământ pentru a face loc unui restaurant denumit „Trifoiaș”, administrat de nimeni altul decât vajnicul apărător al spațiilor verzi, „ecologistul” Dan Trifu.
Cum a fost posibil? Răspusurile au venit în 2019, când toată lumea bună a Bucureștiului se unise în jurul actualului primar general, Nicușor Dan, în lupta acerbă pentru șefia Bucureștiului. Conform informațiilor apărute atunci în presă, cârciuma „Trifoiaș” ar fi răsărit în inima Parcului pentru a satisface un capriciu al lui Dan Trifu, chiar dacă pentru asta, zeci de copaci au fost doborâți. Nu s-a înscris și în acte, însă există zeci de cupluri care au închiriat restaurantul pentru petrecerea de nuntă după ce au negociat cu însuși Trifu, șef al fundației Eco-Civica, o așa-zisă fundație construită tocmai pentru a apăra spațiile verzi. Din păcate, doar pe hârtie, în realitatea afacerile sunt mai importante decât câteva sute de pomi.
Cum campania electorală stătea să înceapă și, mai ales, pentru a nu-i produce prejudicii de imagine lui Nicușor Dan, principalul său susținător, după ce povestea a apărut în presă, Trifu a pus lacătul pe ușile restaturantului în care își făcea și nume, dar mai ales avere. Spațiul ridicat pe suferința bucureștenilor, care au fost lipsiți de câteva sute de metri de spații verzi, este și astăzi abandonat, lăsat în ruină, poate, poate, lumea va uita povestea din spatele acestuia.
Un lucru este însă cert. Trifu a rămas fără cârciumă, iar pentru asta se folosește de calitatea de „activist de mediu” și continuă să atace orice proiect de investiții din București. Că are sau nu legătură cu spațiile verzi, nici nu mai contează. Așa cum și pentru actualul primar general, golănia din trecut a prietenului său a fost dată uitării și ascunsă precum gunoiul sub preș.
Ce e cu adevărat frustrant e că se știu lucrurile astea, se scrie despre ele, se vorbește despre ele și totul se rezumă la teorie și indignare fără finalizare, ca să zic așa. E ca și cum te-ai duce la amantă și, cu 20 de secunde înainte să termini, apare soțul.
Văd că Național cenzurează comentariile ce conțin anumite expresii licențioase (în principiu, corect), dar să-ți înghiți frustrarea și s-o faci într-un mod civilizat e cam dificil, mai ales când singurul catharsis se rezumă la a scrie ceva pe un ecran, cu certitudinea că lucrurile vor rămâne la fel, hoții rămân hoți, nemernicii rămân nemernici iar tu, ca cetățean, privești, înjuri printre dinți și scrii comentarii.
Suntem prinși în plasa unui mioritism în rigor mortis, cu rânjete de dezgust înțepenite pe fețe, fără speranță că lucrurile se vor schimba. Și nu, nu se vor schimba, pentru că nu noi trebuie să le schimbăm, ci aceia care au în mână pârghiile legale dar, ce să vezi, ei ar fi tocmai viitorii inculpați.
Cu cinci jurnaliști care-și merită numele profesiei, restul fiind niște libărci ticăloase ori puștani imperbi sau fetițe care nu știu pe ce lume trăiesc, pentru care cultura se rezumă la telefonul mobil, nu-i de mirare că poporul ăsta a ajuns atât de derutat încât nu mai știe ce-i cu el, iar prostia, deficiențele cognitive dobândite în urma manipulărilor timp de 30 de ani au ajuns un modus vivendi.
Ce-ți mai rămâne de făcut? Să-ți scrii frustrările și să te-mbeți de ciudă. Restul sunt fericiți, „epilați pe țurloaie”, vorba d-lui Razvan Ioan Boanchiș, scăldându-se în cretinismul patologic al generației care va duce de râpă tot ce-nseamnă nu doar România, ci și Europa.
Vax.