Am crezut ca pot sa trec mai usor de teapa data de Cristoiu si de vorbele lui mieroase. De interviul cu Ghita zic. Da‘ de unde! A devenit o obsesie. Ba chiar mi-a incoltit in minte ideea ca totul a fost pus la cale cu buna stiinta.
Nu mi-am dorit niciodata sa fiu Ion Cristoiu. Am alte pretentii de la mine. Si nici nu ma vad luand drumul Belgradului doar pentru a asculta povestile nemuritoare ale unuia care nu mi-a inspirat incredere nici cand arunca numai zarul castigator in afacerile cu statul. Nu stiu ce si-a imaginat Cristoiu ca poate scoate de la Ghita, acel ceva care sa rupa gura targului, care sa arate cum de l-a apucat brusc teama si a plecat mintenas din tara cu acte masluite. Pai, ori era infricosat de moarte de ce ii pregatise Negulescu „Portocala”, si aunci decizia lui a fost spontana, ori si-a aranjat din timp evadarea din Romania. Nu l-as fi intrebat pe fugar, desi el zice ca nu e, nici cine i-a dat actele de identitate false si nici cu complicitatea caror servicii de informatii a iesit din tara pe unde au vrut ele. Da, da, ele, caci numai plozii neintarcati mai pot crede ca a plecat pe unde a vrut el. Pe Ghita, fara atatea strategii de interviu laudat degeaba, l-as fi abordat fara menajamente dupa cel mult doua intrebari de protocol: de unde aveti bani sa stati aici? Locuiti intr-o casa superba, cu o chirie pe masura, beneficiati de multe servicii care nu sunt gratuite si Serbia nu mai este, de ceva vreme, o tara ieftina. In Romania aveti sechestru pe avere, firmele nu au voie sa miste. Ati reusit – pardon de golanie! – sa sutiti banii din afacerile cu statul? Singur sau vi i-a scos altcineva? La plecare sau v-ati intalnit pe drum cu cine trebuia? Fara aceste intrebari elementare, demersul lui Cristoiu seamana mai mult a spalare de cadavre. Exact cum il acuza el, prin 1995, pe Tatulici. Jack, interviul tau pute rau. A mort.