Aşa este numită cea mai mare rezervă mondială de seminţe, construită în Arctica. Buncărul strategic se va complete cu peste 60.000 de eşantioane de seminţe, deţinute de 36 de bănci genetice regionale şi internaţionale, cu scopul de a proteja biodiversitatea de pericole, în special în faţa celor climatic.
Pivniţele sunt ascunse într-un munte din apropiere de Longyearbyen, capitala Arhipelagului norvegian Svalbard, pe insula Spitzberg, la o distanţă de aproximativ 1.000 de kilometri de Polul Nord. „Pe măsură ce ritmul modificărilor climatice se intensifică şi pierderea biodiversităţii creşte, apare o nouă tendinţă în eforturile depuse pentru a salva culturile alimentare ameninţate cu dispariţia”, a declarat Stefan Schmitz, directorul fundaţiei Crop Trust, care administrează acest buncăr arctic. În urma noului transport, numărul total al varietăţilor depozitate în “Arca lui Noe vegetală”, o altă denumire a rezervei de seminţe, va ajunge la aproximativ 1,05 milioane. 
Printre seminţele ce vor fi depozitate de instituţii din Brazilia, Statele Unite, Germania, Maroc, Mali, Israel şi Mongolia figurează culturi de bază, curente, dar şi varietăţi sălbatice, mai puţin folosite. Această structură insolită, construită în 2008 graţie unei finanţări oferite de Norvegia, este o plasă de siguranţă în faţa catastrofelor naturale, războaielor, modificărilor climatice, bolilor şi lipsei de pricepere a oamenilor. Statele şi instituţiile depozitare rămân proprietarele seminţelor şi pot să le recupereze oricând doresc. Aşa s-a întâmplat în 2015, când oamenii de ştiinţă au putut să recupereze din Svalbard dublurile unor seminţe dispărute în urma distrugerii băncii de gene din oraşul Alep, punct nodal în războiul din Siria. Paradoxal, depozitul a fost afectat de o infiltraţie de apă la nivelul unui tunel de acces, cauzată de topirea permafrostului în urma creşterii temperaturilor globale.
