Nu există niciun semn că ne-ar merge bine. Iar mai bine nici atât. Ne scufundăm lent într-o mlaștină din care nimeni nu știe când vom ieși și cum vom arăta. Lozincile lătrăilor de la guvernare nu pot ține loc de program de redresare. Atât timp cât însuși președintele spune că economia nu trebuie repornită, pentru că nu a fost oprită, lucrurile sunt foarte limpezi. N-a înțeles nimic din situația în care suntem sau am fost aduși. Cunoștințele lui se bazează pe spusele consilierilor de aceeași teapă cu el. Nu știu nimic, dar pretind că sunt experți. Țara a ajuns să arate de parcă ar fi condusă de aghiotantul care-i deschide ușa mașinii, nu de un om care are datoria să-i panseze României rănile.
Cum poți avea încredere într-un om care gândește la fel ca partidul lui? Găunos sau deloc, nici eu nu știu care ar fi exprimarea cea mai nimerită. În fond, cine gândește? Iohannis sau premierul Orban? Primul s-a specializat pe amenințat cu degetul, la televizor, iar cel de al doilea este expert în nimicul mormăit printre buze.
Planul de sărăcire a țării
Am ajuns în situația în care, zi de zi, să spunem ferească Dumnezeu de mai rău. Dăm dovadă de o resemnare, de o înmuiere a reflexelor de apărare, și nu cred că poate fi și mai rău decât atât. În foamea lor disperată, liberalii sucesc totul după bunul lor plac, sub ochii complice adormiți ai Opoziției. Nu există stare de urgență.
Nici stare de alertă. Prima a fost inventată din cu totul alte motive decât cele invocate de Klaus Iohannis, care, peste noapte, și-a adus aminte că are o țară de condus. Epidemia de coronavirus a fost pusă pe tapet fără ca, juridic discutând, să fie emis vreun ordin al ministrului Sănătății prin care aceasta să fi fost declarată. Și atunci, urgență la ce? A fost însă nevoie de ea pentru ca liberalii să treacă imediat la afaceri de milioane și milioane de euro în numele ei, pentru ca licitațiile să dispară și să se treacă la achiziții ce nu mai puteau fi controlate. Iar starea de alertă a trebuit să apară nu pentru că sanitar s-ar fi impus, ci pentru ca fripturiștii din Guvern, alături de familiile lor din partid, prieteni și neamuri la fel de hămesite, să mai jupoaie ceva și să-și umfle buzunarele.Așa se face că am intrat în starea de alertă, neuitând însă amenințarea că, dacă nu respectăm regulile, ne reîntoarcem la starea de urgență. De fapt, continuarea planului de sărăcire a țării, acum botezat altfel.
Ungerea pe funcții
Nu a fost de ajuns că epidemia de coronavirus are victimele ei. Liberalii lui Ludovic Orban abia au așteptat momentul prielnic pentru a genera altele, la un loc numite generic „țara”. Ne-am trezit că promovarea competențelor a fost, în realitate, o minciună rostită cu emfază. Un proprietar de cârciumă și solist vocal în taraful lui a ajuns secretar de stat la Muncă și Protecție Socială. Un altul, tot patron de birt, a ajuns șef la Protecția Consumatorilor. Al treilea, tot cu taverna în CV, a ajuns manager de spital și se laudă că are școala vieții.
Îi urmează un medic comunal, a cărui experiență în conducerea unui spital este închipuită. Dar e nevastă de penelist greu pe plan local, și asta atârnă mai mult decât orice.Lângă ei se așază pleiada de amante și nepoate, potrivite cu meseria precum PNL cu guvernarea. Adică deloc. Iar bomboana pe colivă a fost pusă prin numirea unui patron de pompe funebre tot ca manager de spital. De aia a și fost nevoie de starea de necesitate și cea de alertă, ca numirile pe post să se facă în mod direct, fără concurs. Lipsesc doar potcovarul numit chirurg șef și paznicul islazului comunal uns șef la Agricultură.
Mai e loc de ceva?
Economie pusă la pământ prin decizii imbecile. Blocarea relansării ei prin tâmpenii ridicate la rang de inteligență. Șomeri din ce în ce mai mulți, afaceri cu hoteluri transformate în centre de carantină, afaceri cu echipamente de protecție despre care Guvernul zice că le anchetează. Și le va ancheta până li se va pierde urma și procurorii vor uita de ele. Se poate și mai rău de atât? Cred că nu. Trăim deja într-o formă de dictatură căreia i se dă lustru de lume civilizată și democrație.
