Generalul Coldea s-a întâlnit în mare secret cu Contele Aerenthal

Dacă l-ai fi zărit cumva pe stradă pe J.F.K. n-ai fi dat două parale pe el. Zi de zi purta aceiaşi pantaloni cadrilaţi bine peticiţi. Îşi târşâia picioarele. Molfăia un chiştoc de ţigară. Avea un cont pe Facebook de mai mare râsul. 

Vălurit, J.F.K. ce să mai vorbim. N-ai fi crezut că tocmai el era cel mai preţios obiect de inventar al C.I.A. Eu l-am întâlnit întâmplător între două trenuri în drum spre Paris. Lume pestriţă se înghesuia să-l vadă trecând cu dirijabilul pe vestitul Soljeniţîn care pornise într-un turneu european. Pe peron era chiar generalul Coldea convorbindu-se cu Contele Aerenthal, țâșnit dintr-un vârtej temporal.  Se cam certau. Coldea făcuse nu știu ce și-i deranjase un câmp energetic important lui Aerenthal. Nu-mi aduc aminte dacă busculada iscată ca din senin s-a produs din cauza unei petarde sau a unui zvon ucigător. 

J.F.K. s-a repezit la mine şi m-a tras într-o gură de canal. Au murit câteva zeci de oameni. Forţele de poliţie au fost depăşite de eveniment. Acum, când înregistrez această mărturie pe un smartphone hârbuit, mă găsesc în deşertul Kalahari. Car în spate o unitate informaţională pe care am şterpelit-o din depozitul concernului Green&Blue. Dacă J.F.K. mi-a spus adevărul, peste doar câteva minute, aici, în deşertul Kaooma vor sosi extratereştrii. Altfel ce rost ar avea să vă las acest mesaj. 

Călătorind şi călătorind, l-am citit pe Soljeniţîn din scoarţă-n scoarţă. Dar, să știți, îmi place și Ray Bradbury. Dacă ați citit povestirea lui, Freamătul verii, o să înțelegeți ce spun. Chestia e că tenișii din povestirea asta au fost cumpărați de Ray Bradubury de pe eMAG. Cum, necum, chiar așa s-a întâmplat pentru că universul e vălurit din punct de vedere temporal și pentru că Ray Bradbury a putut să facă nebunia asta folosindu-se de un pliu spațio-temporal. 

J.F.K. mi-a salvat viaţa dar gestul lui m-a împiedicat să-l zăresc pe marele scriitor rus trecând cu dirijabilul sau pe Ray Bradbury clăpăcind pe eMAG… Timp de aproape o oră, J.F.K. s-a străduit să mă convingă să zădărnicesc un plan incredibil. Mi-a dat adresa concernului Green&Blue. Apoi a murit împăcat cu el însuşi, strângându-mă de mână. Inima lui a încetat să-i bată exact la vremea prânzului. 

Când vânzoleala a încetat sus pe peron, m-am furişat într-un marfar. Am reuşit să traversez oceanul. În doar câteva minute voi lega puzderia de sateliţi militari cu unitatea mea informaţională obţinând o rază ucigătoare. J.F.K. mi-a spus că îmi va fi de-ajuns să distrug matricea energetică a extratereştrilor. Extratereştrii nu sunt altceva decât copiile unor pământeni pe care J.F.K. le-a trimis dincolo de ultima frontieră a universului schimbându-le polaritatea. Da mai văd eu dacă fac asta! Că m-a sunat generalul Coldea ca să se convingă dacă eu l-am văzut cu adevărat acolo pe peron. Și pentru că s-a convins, mi-a zis că, dacă vreau, pot să candidez la Președinția României. Că tot mă pricep la tot felul de frecușuri politico-temporale, ceva de speriat.