Se agită apele pe toată scena politică. Partidele își fac dimineața planuri care rezistă până spre seară, când adversarii aruncă tot felul de bombe pe piață. Unele sunt doar pocnitori, menite să inducă în eroare, altele dau de gândit și atunci se concep variante de rezervă. Circulă cele mai abracadabrante teorii, se refac socotelile privind șansele de a dărâma guvernul Vioricăi Dăncilă sau probabilitatea de a câștiga alegerile prezidențiale. S-a umplut piața de candidați care, obligatoriu, vor binele românilor, deși de unii dintre ei nici dracul nu a auzit, iar de alții lumea își aduce aminte vag sau nu întotdeauna cu plăcere.
Se promit cele mai cretine lucruri, începând cu fericirea și terminând cu o Românie normală. Și, în condițiile astea, n-ai cum să nu te întrebi în ce fel a condus Iohannis țara până acum, din moment ce abia acum și-a dat seama că România n-a fost normală? O Românie normală, cu el la putere, nu va exista niciodată, va fi doar un vulcan care va clocoti în permanență, oricând gata să erupă.
Arestați-i pe toți!
Pe fondul ăsta de debandadă profundă, despre care unii zic că este provocată, studiată și întreținută, nu aveau cum să lipsească scenariile. Un liberal pe care îl bănuiesc de multă prostie vede o Românie prosperă numai dacă toți bugetarii vor fi dați afară din actualele locuri de muncă. Și ce să facă, să moară de foame? Probabil că da, dar, în scenariul lui, bietul idiot n-a socotit că guvernului visat de el nu i-ar ajunge banii să-i îngroape, deci e mai rentabil să fie vii, să-i lași să muncească și să producă. Nu e singurul cetățean care evită cu obstinație un control de specialitate. Un altul, tot din opoziție, vede un scenariu în care, imediat după ce ai lui pun mâna pe putere, trebuie arestați toți pesediștii sau măcar demnitarii din guvernul pesedist. Apucături de „Cămășile negre”? Mai degrabă la guler, căci politica, de la un timp încoace, s-a umplut de jeg.
Pro România, partidul-balama
Cel mai halucinant scenariu care iese la lumină în aceste zile are însă un protagonist cu greutate. Fost lider de partid, fost lider al unei alianțe politice puternice, la un moment dat, fost premier, fost candidat la alegerile prezidențiale și, evident, perdant pentru că nu l-au iubit calculatoarele STS la fel de mult ca pe Iohannis. Victor Ponta, despre el este vorba. Poate este doar un scenariu și așa va și rămâne, dar toate calculele arată că acesta va ajunge omul-cheie în orice guvern.
Pro România, partidul pe care îl conduce, este în momentul de față ceea ce era UDMR cu ceva vreme în urmă. Mai concret, partidul-balama. Chiar dacă reprezintă zecimalele de după virgulă, partidul lui Ponta este fractia care întregește procentul. Indiferent cum ai socoti, vei vedea că fără el e aproape imposibil să realizezi o majoritate.
Nu se poate trece peste el
Dacă PSD ar fi beneficiat de ajutorul unei înțelegeri cu Pro România, acum nu mai avea emoții la moțiunea de cenzură. În PSD, însă, a contat mai mult orgoliul baronilor și al celor din trena lor. De ce s-a ajuns la situația în care cel mai mare partid din România să se confrunte cu evadări în tabăra lui Victor Ponta? Simplu, pentru că aceiași baroni locali au fost mai procupați de salvarea averilor decât de o muncă susținută în teren. Au lăsat lucrurile la voia întâmplării și acum culeg roadele. Fructificând momentele de slăbiciune, Ponta le-a subțiat rândurile, apoi și-a adăugat în palmares și alți amatori de schimbare, culeși de oriunde i se ivea ocazia. Răzbunare sau nu, plan diabolic sau simplu calcul, indiferent cum ar fi, Ponta a ajuns pe poziția pe care și-a dorit-o, să nu se facă jocuri peste capul lui.
Nu se mulțumește cu un copan
Dacă privești lucrurile de pe cealaltă față a monedei, nici opoziția nu poate face o mișcare decisivă fără angrenarea lui Ponta în mecanismul politic. Dacă Pro România i-ar fi asigurat lui Ludovic Orban numărul de semnături și de voturi necesare pentru trecerea moțiunii de cenzură, lucrurile nu s-ar fi complicat atât de tare. Fără sfânta trădare, veche de când lumea, moțiunea nu are cum să aibă sorți de izbândă, e de la sine înțeles. Asta cu atât mai mult cu cât nu toți liberalii sunt de acord s-o voteze, ci numai aripa „ciolăniștilor” disperați după putere.
Orban poate avea și 300 de semnături, după cum am spus și ieri, depinde însă și câți votează o aventură politică ce nu duce nicăieri. Ponta știe că România a ajuns la mâna lui, pentru că de el au nevoie și unii, și alții. E greu să se facă predicții privind poziția lui, el rămânând același imprevizibil cu mutări în ultima clipă, care răstoarnă toate scorurile. Un lucru este însă cert. Ca să fie atras de partea unuia sau altuia, masa trebuie să fie foarte bogată și nu e genul care să fie fericit cu un copan. Iar din moment ce a prins un loc la masa numită România, știe ce are de făcut mai departe.