Presedintele francez Sarkozy considera ca Rusia si China incurajeaza Siria sa continue violentele din aceasta tara, dar Rusia are alte planuri.
Ca urmare a votului negativ pe care Rusia si China l-au dat in Consiliul de Securitate, rezolutia ONU de-a condamna represaliile regimului lui Bashar al-Assad impotriva populatiei a fost blocata.
Diminuarea rolului ONU
Escaladarea conflictului din Siria, unde armata a ajuns sa traga cu mortiere in protestatri, ingrijoreaza intreaga comunitate internationala. In aceste conditii, multi analisti si chiar lideri politici considera ca gestul Chinei si al Rusiei, care au fost impotriva deciziei celorlalti 13 membri ai Consiliului de Securitate, este o sfidare la adresa lumii civilizate si ca ar conduce la o diminuare a rolului ONU, dupa cum, dezamagit de rezultat, chiar si secretarul general Ban Ki-moon declara, dupa incheierea votului. Desigur ca gestul celor doua tari aliate, Rusia si China, este aproape unanim inteles ca o jignire fata de valorile democratice elementare si ca, asa cum afirma si presedintele francez, poate fi considerat ca un sprijin neconditionat acordat regimului actual de la Damasc.
Largirea zonei de influenta
Analizand toate elementele si punandu-le in contextul actual, putem totusi ajunge la concluzia ca pozitia adoptata, de catre rusi si chinezi, nu este una de “Gica-contra” sau de loialitate maxima fata de autoritatile siriene. Asa cum am mai afirmat si cu alte ocazii, Rusia si China sunt puternic deranjate de faptul ca atat SUA, cat si Uniunea Europeana intervin, la nivel politic si uneori chiar militar, in tot mai multe zone ale lumii, fara a le consulta niciodata. Pentru cele doua super-puteri militare si economice inseamna un semnal ca, de fapt, sunt considerate ca lipsite de importanta, de vreme ce marile decizii se iau, intotdeauna, fara consultarea lor, ceea ce conduce, vrand-nevrand, la micsorarea sferei lor de influenta, cu efecte negative pentru ego-ul si mai ales pentru economiile lor. In aceste conditii, chiar daca pentru moment si-au atras oprobriul general, pasul urmator le poate reface imaginea pierduta si chiar le poate aduce un plus de simpatie si apreciere.
Rezolvarea conflictului, amanata strategic
Ma refer la vizita programta marti, 7 februarie, pe care ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, insotit de catre Mihail Fradkov, seful serviciilor de informatii externe, i-o vor face presedintelui sirian, ocazie cu care cred ca vor obliga Siria sa inceapa un proces de rezolvare, pe cale pasnica, a conflictului actual. Spun “obliga” pentru ca imi este clar ca Rusia si China sunt singurele mari puteri aliate ale Siriei si ca aceasta stie, cu siguranta, ca fara sprijinul celor doua ar fi avut de mult soarta Libiei sau a Egiptului, motiv pentru care nu are decat solutia de-a urma, in totalitate, pasii “sugerati”! Se poate pune intrebarea de ce Rusia si China nu au intervenit mai de mult, daca stiau ca au aceasta posibilitate de-a detensiona conflictul dintre autoritatile siriene si populatie? Raspunsul poate fi acela ca amanarea s-a facut in mod strategic, abia atunci cand SUA , UE si intreg ONU au constatat ca nu pot face nimic fara Rusia si China si ca, de fapt, cele doua sunt si ele in stare, singure, sa aplaneze situatii scapate de sub control, care ingrijoreaza intreaga comunitate internationala. In acest mod si-ar putea lua revansa contra marilor puteri euro-atlantice si ar crea si premisele pentru a nu mai fi evitate in viitor, adica atunci cand se iau decizii majore politice si militare, dar care intotdeauna au si efecte economice, pe termen lung, fiind cu regularitate in favoarea celor decidenti, care nu uita niciodata sa-si recupereze, cu dobanzi generoase, eforturile facute pentru normalizarea unui conflict!