Dupa ce am ingurgitat aici cultura cat sa-mi ajunga pana la Craciun, cand sa plec la Paris, am facut o scurta vizita si pe ulita principala a Barcelonei.
Este vorba despre celebra Rambla, unde e aglomeratie ca in statia de metrou Dristor 2, cand iese lumea de la serviciu.
Mai sus putin, pe Passeig de Gracia stau oarecum drepte (pentru ca la Gaudi nu gasesti nici macar o singura linie dreapta) doua case celebre in lume: Casa Mila si Casa Batllo, ale caror cosuri de fum arata ca-n visele din copilarie. Mai sunt si magazine smechere unde o pereche de pantofi costa cat un salariu mediu pe economie, si unde alde Luis Vuitton, Carolina Herrera, Armani si Adolfo Dominguez, asta ca sa dau din toate cosuletele modei, sunt la ei acasa.
Mare atentie la portofel
Pe Rambla, unde strebuie sa stai cu mana pe portofel non stop, te intreaba cate un baiat bine imbracat din cincizeci in cincizeci de metri daca vrei marijuana sau hasis si daca vrei si din alea mai tari, nu ar zice nu. Si tot aici e un mozaic al celebrului Juan Miro pe care calci fara sa stii exact ce e. Noaptea e plin nu numai de romani, dar si de sarbi si de araboi, care mai de care mai ciudat, si care joaca alba neagra pentru fraierii de englezi sau italieni. Si le iese banul grupa mare. Tot aici poti auzi vorbindu-se romaneste la greu si daca intri in vorba cu romanii care, ba trebaluiesc in constructii, ba lucreaza la carciumi, afli ca nu prea le da sufletelul ghes sa vina in Romania mai ales ca aici e viata de doua ori mai ieftina si de cinci ori mai de calitate ca in Romania, unde ma voi intoarce si eu cat de curand. Ola, cetateni.
Mircea N Stoian – Barcelona
Slab Articol ! . . .