Doar retardații mai pot crede că misiunea lui Iohannis ar fi fost alta decât distrugerea celui mai mare partid politic. „România modernă și prosperă”, sintagmă cu care s-a împăunat în permanență, a fost doar o minciună de care s-a folosit pentru a se strecura pe scena politică și a se impune. În realitate, Klaus Iohannis urmărea reducerea PSD-ului la nivelul unui partid de cel mult 23-25 la sută. Iar pentru asta nu s-a dat în lături de la nimic. Dezbinări, intrigi, declarații mincinoase, încălcări grosolane ale Constituției, sabotarea Executivului, blocări de legi, figurație în politica externă și o lene atotcuprinzătoare sunt numai câteva dintre ingredientele de succes ale rețetei Iohannis.
Culmea mârlăniei politice a fost atinsă într-o declarație recentă, ca răspuns la acuzația că a stat mai mult în concedii, în loc să muncească în folosul României. „Am fost plecat în cinci ani în trei concedii. În ultimii doi ani nu am avut vacanțe deloc. Pentru că am stat să păzesc România de pesediști.” Nu stau să comentez mitocănia unui gest care-l descalifică complet, dar ceva îmi spune că atitudinea lui nu va scăpa nesancționată. E doar o chestiune de timp.
PSD, dușmanul României
Nici Traian Băsescu, în felul lui un geniu al nesimțirii, nu a mers atât de departe. Jignea cu ușurință demnitari, indiferent de poziție, dar nu și-a permis să acuze in corpore un partid. Apoi, din declarația lui Klaus Iohannis, se observă cu ușurință că, în ura lui față de social-democrați, nu se rezumă doar la conducerea partidului. Nu, Iohannis urăște sincer întreaga formațiune politică. Nu, Iohannis urăște din toată inima și simpatizanții, și electoratul a cărui unică vină este că nu împărtășește aceeași preferință politică liberală. Au devenit social-democrații un real pericol la adresa României?
Cum? Am rezerve că președintele ar putea defini, concret, noțiunea de pericol. Au luat pesediștii țara la spinare și au depus-o la picioarele unei Europe căreia îi put nu numai ghetele, ci și apucăturile? Au făcut pesediștii sluj la poalele Angelei Merkel sau pe lângă botinele unor timmermanși sau junckerși care își imaginează că stăpânesc partea asta de lume? Nu, categoric nu. În mod surprinzător, Klaus Iohannis nu-l urăște și pe cel care a dat plocon SUA gazele naturale ale României. Și, la fel de surprinzător, Klaus Iohannis nu-l urăște nici pe cel care freacă berbunca promițând ba ridicarea vizelor pentru America, ba intrarea în Spațiul Schengen.
Simulacru de campanie
Acum, este tot mai limpede că nu va avea loc nicio dezbatere între președinte și Viorica Dăncilă. Nu cred că este vorba de frică din partea lui Klaus Iohannis. Pur și simplu nu are ce să spună la capitolul realizări și atunci doar își caută motive că dezbaterea să nu aibă loc. Partea proastă este că Viorica Dăncilă nu sesizează că are culoar liber pentru a spune lucrurilor pe nume, așa cum ar fi trebuit să o facă de multă vreme. Nu vrea președintele să se confrunte cu ea într-un dialog deschis? Nu e nicio problemă. Ar fi trebuit să cumpere timpi la toate televiziunile, de unde să îi adreseze zilnic câte zece întrebări, de fiecare dată altele. Ar fi trebuit să cumpere publicitate electorală în presa scrisă și online, de unde să îl bombardeze punctual cu toate promisiunile neonorate.
Ar fi trebuit să nu existe stâlp sau panou publicitar care să nu fie plin de afișe cu litere de-o șchioapă și care să conțină întrebări referitoare la repetatele încălcări ale Constituției. Confruntările preconizate, dintre foștii și actualii miniștrii, nu rezolvă nimic, sunt doar pierdere de vreme. Era cu totul altceva dacă orașele ar fi fost sufocate de flyere și pliante care să dezvăluie fața nevăzută a dosarelor în care Iohannis a fost implicat, să scoată la iveală dedesubturile retrocedărilor de imobile către Forumul Democrat al Germanilor din România sau ștergerea datoriei de război a Germaniei.
Nota de plată
Cât de mult poate minți Iohannis în demersurile lui de a pune mâna pe putere? Oricât, fără jenă și fără teamă că l-ar contrazice cineva în așa fel încât pur și simplu să îl desființeze. Nu are cine. Viorica Dăncilă s-a trezit târziu și, mai mult, rămâne ancorată în șablonul pensiilor și al salariilor mărite. Nu știe sau nu poate dpăși momentul? Apoi, unui contracandidat care nu se sfiește de atacul la persoană trebuie să îi răspunzi cu aceeași monedă. Iohannis ar fi trebuit să fie întrebat despre dosarul soției, în care este acuzată de fals și uz de fals. Iar aceasta ar fi fost exact portița de lansare a discuției către mârlănia de care pesediștii sunt acuzați, că ar fi acaparat Justiția. Păi dacă Justiția ar fi fost încălecată de către social-democrați, Carmen Iohannis nu cred că ar mai fi fost, acum, atât de zâmbitoare. Dacă Justiția ar fi fost la cheremul PSD, după cum minte Iohannis, ar mai fi avut loc toate fărădelegile DNA? Nu am motive să cred că Viorica Dăncilă va câștiga turul al doilea al alegerilor prezidențiale, dar ar putea măcar să-i administreze lui Klaus Iohannis loviturile pe care românii le așteaptă, căci au multe polițe de plătit.