Am avut carnaval de alegeri și o să mai avem. Am râs de ne-am prăpădit, căci prostia nu ne-a durut, mai mult ne-a gâdilat. Am avut carnaval de referendum. Nici aici nu ne-a durut nimic, nici măcar suficiența. Iar am râs. Am avut de fiecare dată carnaval la moțiuni. Vin niște clovni cu măști, se distreză cu niște bile, apoi își scot măștile și vedem că tot de partea celor pe care i-au dat jos sunt. Avem carnaval la Guvern cu o tentativă nereușită de premier. Avem carnaval și la Cotroceni cu un domn ce-și spune președinte, dar care nu se descurcă la cuvinte. Iar la Parlament, sublim. Trimitem la plimbare un guvern și, după două zile, îl votăm la loc.
Acum avem carnaval în toată țara. E carnavalul epidemiei. Al trompeților de la sănătatea liberală. Al milițienilor conduși de… de un… chiar, ce meserie o fi avut? Al Diasporei care nu vede că „accesul se bifurcă în 10 căi”. Citat dintr-un ministru. Este carnavalul ciupelii și al banilor întorși pe sub mână. E carnavalul nesimțirii și al ticăloșiei.
Cine îi mai votează?
La intrarea în fiecare magazin mai de dai Doamne epidemia a înființat un paznic cu termometru. E pus din nevoia unora de a ne ține în frâu, nu din curiozitatea de a vedea dacă ne ia cu frig și tremurat guvernarea. Nu e nevoia de a combate pericolul, pe cât nevoia de a ni se arăta că avem un stăpân. E carnaval împins la extrem. De trei zile ne scăldăm în teribilism și tembelism. Dacă cerberul îți lipește termometrul de frunte, sigur nu e dezinfectat. Scandal, deci. Dacă îți ia temperatura de la distanță, sigur te scoate mort de rece ce ești. Prea de aproape, nu ești mort, dar poate nici mult nu mai ai. Este carnavalul fudulirii că ai drepuri și atunci termometrul umple serile televiziunilor cu dezbateri de publicitate pentru avocați. Este carnavalul medicilor pe care îi contrazic alți medici. Este carnavalul politicienilor care țin să ne convingă că măsura e luată din dragoste pentru popor. Aici, au dreptate. Dacă poporul se îmbolnăvește și moare, pe ei cine îi mai votează?
Noua valoare europeană
Pare că lumea a uitat că, la începuturi, nu aveam niciun termometru din ăsta deștept. Abia după o lună am găsit vreo cinci, pe afară, să băgăm în aeroporturi. Acum, numai aprozariștii particulari nu au. De unde au apărut ca ciupercile după ploaie? Din câte spuneau atunci Orban și alți trompeți ai Apocalipsei nu erau nici ieftine. Nu cred că Guvernul și-a făcut pomană cu patronii magazinelor. Ăștia le-au cumpărat ei de undeva. Fără licitație, că de aia am avut stare de urgență și acum stare de miștocăreală. Cineva le-a adus însă în țară. Nu pentru afaceri, ci din grijă pentru popor. Nu-i bănuiesc pe liberali că ar face afaceri pe și cu sănătatea românilor, Doamne ferește. Pentru ei, sănătatea nației și iubirea poporului sunt literă de lege. 
Mai rămâne o singură variantă. Termometrele au fost aduse pentru carnaval. Unul de durată, căci Iohannis, din aceeași frământare pentru vigoarea nației, e gata să dea stări de urgență una după alta, până când poporul va avea o temperatură uniformă, aprobată de jucăușa Merkel și recunoscută ca valoare europeană.
Spectacolul merge mai departe
Mult mai bine stăm la carnavalul declarațiilor. Ne-a crescut economia din nimic și suntem în moțul Europei. Avem de toate, dar farfuriile sunt tot mai sărace și portofelele mai goale. Avem suport de ajutor pentru toată lumea, dar vreo 200.000 de copii tot flămânzi se culcă. Avem 1 milion de șomeri pentru care statul face eforturi să-i țină pe picioare. La anul vor fi mai puțini. Cred că prin inaniție sau sinucidere. Avem forță de muncă ce n-a văzut Parisu’, Maglavitu’ și Tunisu’. Vom deveni o putere în Europa, dar numai după ce vom culege sparanghelul nemților și vom șterge la fund octogenarii Austriei. Solidari, declară Iohannis la carnavalul din Cotroceni, vom învinge coronavirusul. Nu spune însă cine cu cine să fie solidar și de ce. Eu ies din joc, nu eu am adus țara la jalea asta de acum.Și nici nu știu cum să fiu înfrățit cu el. Mă mulțumesc să-i urmăresc întâlnirile frivole cu prompterul. Carnavalul trebuie să continue.
