In tara in care prigonitorul detinutilor anticomunisti participa la comemorarea altor detinuti din motive politice, din vremurile comunismului de inceput, ne-am mai putea mira de ceva? Ne mai mira ca indivizi din USR cu pretentii de intelectuali ameninta prosteste cu arestarea social-democratilor in cazul in care vor castiga alegerile? Ne mai mira ca liderul liberalilor a cerut ciomagirea primarilor PSD, in campania care a trecut? Si chiar nu era o metafora. Ne mai mira ca „Ciuma Rosie”, lozinca nazista lansata si folosita de Joseph Goebbels („Die Rote Pest” in orginal), a sunat luni de-a randul pe strazile Romaniei, in dispretul legii?
Altminteri, Klaus Iohannis vorbeste despre statul de drept, despre democratie si valorile europene. Cu o seninatate care te pune pe ganduri, ignora derapajele legionare ale partidelor care fie il sustin, fie au raspuns prezent la orice scandal de strada, de parca ura, tendintele fasciste si instigarea la violenta ar fi si ele valori europene.
Penali, puscarie, hoti
Unde s-ar fi ajuns daca grupuri de liberali – pe multi nu ii banuiesc ca i-ar da inteligenta afara din casa – ar fi luat mot à mot indemnurile golanesti ale lui Ludovic Orban si s-ar fi pus cu parul pe primarii PSD? Pesedistii n-ar fi stat cu mainile in san. Pana sa vina politia sau trupele speciale ale jandarmilor ar fi iesit un macel in toata regula. Apoi – si de ce sa nu cred asta? – vestea s-ar fi imprastiat repede si in alte locuri unde, fara doar si poate, ar fi avut loc aceleasi incidente violente. Exact ca la rascoala din 1907.
Lasa aparentele unui scenariu dezvoltat mult in imaginatie, dar lucrurile nu sunt departe de adevar. Intre simpatizantii liberali si cei social-democrati nu exista simpatie si intelegere, mai ales dupa campania electorala de luna trecuta. In timp ce la mitinguri pesedistii isi prezentau mai mult realizarile si planurile viitoare, liberalii, isterizati cand de Orban, cand de Rares Bogdan, duceau o campanie de o agresivitate iesita din comun. Penali, puscarie si hoti au fost cuvintele cheie din majoritatea discursurilor, la care s-au asociat gesturile de umilire a participantilor PSD din partea grupurilor de sustinere #rezist. O singura scanteie ar fi fost de ajuns.
Eroare de dactilografiere
Acum, din spate, Klaus Iohannis vine si toarna gaz pe foc. N-ar fi prima data. A mai cerut ca „romanii lui” sa iasa in strada si sa apere democratia. Cum s-o apere, concret, atat timp cat mesajul trada instigarea la violenta? Cati presedinti recurg la asemenea gesturi in Europa pe care cred ca si-o lauda si in vise? Serpeste si fals, declara ca rezultatul alegerilor din 26 mai demonstreaza ca „romanii au spus ferm ca isi doresc un parcurs european pentru Romania, in ciuda incercarilor esuate de a slabi increderea cetatenilor in proiectul european”.
Eroare de dactilografiere, prefer sa zic, pentru ca alegerile au avut drept scop doar desemnarea celor care vor face parte din Parlamentul European. Iar asta se intampla din 2007 incoace, fiind cutuma pe care am acceptat-o. Deci, nimic special care sa denote parcursul european dupa care ne-am da in vant. Cum o fi ajuns el la concluzia asta care, regret, sfideaza logica? Apoi, referendumul a tratat o problema interna, nicidecum o problema cu care se confrunta Uniunea Europeana.
Cum se traduce „astfel incat”?
In discursul rostit acum doua zile la Forumul International al Societatii Civile, Iohannis cere cetatenilor sa „reactioneze imediat la orice actiune care contravine valorilor asumate si angajamentelor luate… sa sanctioneze imediat derapajele, abuzurile si actiunile care nu sunt in concordanta cu valorile si regulile europene”. Mai palpabil, cum sa reactioneze? Si mai cere ca „intreaga societate romaneasca sa se implice, astfel incat politicienii sa nu poata ignora rezultatul de la referendum, iar acesta sa fie pus in practica imediat”. Stop!
„Sa se implice astfel incat…” „Astfel incat”! Concret, ce ar putea face? „Astfel incat” ce? Cum se traduce asta? Daca nu este o alta forma mascata de a instiga la revolte de strada, ce ar putea fi? Ce a iesit din asemenea manifestari am vazut cu totii. Pe fondul actual de tensiune maxima, nu trebuie mult sa se ajunga la reeditarea evenimentelor din 10 august. De data aceasta intr-o formula cu mult mai dezvoltata, caci Iohannis nu a renuntat la efectul emotional al evenimentelor violente. O razmerita ar fi cadoul care l-ar ajuta sa castige alegerile in pas de plimbare. Asa imi spune intuitia, privind in spate, desi as vrea sa ma insel.
