Prima condamnare a Romaniei la CEDO privind conditiile de detentie a avut loc in 2003. Nu a fost un semnal de alarma pentru nimeni nici a doua, nici a zecea condamnare. Acum, dupa 14 ani, singura realizare cu care Romania se poate lauda este efortul de a repartiza echitabil plosnitele, sobolanii si paduchii pe cap de detinut. Insa lighioanele fug cand aprinzi lumina, iar CEDO este incapabil sa inteleaga ca nu se poate face recensamantul lor, pentru o imparteala corecta.
Condamnarea primita ieri, ca in termen de sase luni, incepand cu 25 iulie, Romania sa prezinte un program concret de reabilitare totala a vietii penitenciare a fost salutata de toata lumea. Ati citit bine. Mai multi importanti ai zilei au zis ca „saluta condamnarea Romaniei” si ca, in ianuarie, programul va fi gata. Genial!
Suntem experti in nimic
Vorbele nu costa, numai ca in spatele lor se ascunde o situatie catastrofala. Teoretic, ar trebui eliberati din penitenciare cam 9.000 de detinuti, pentru a se ajunge la normele minime de spatiu impuse de UE. Insa gratierea, inca nevotata in Parlament, ar scoate din puscarii abia vreo 2.700.
Nu exista modalitati alternative de executare a pedepsei, bratarile electronice de control costa enorm, iar liberarea conditionata e blocata de gardieni care asteapta spaga sau de judecatori zelosi in prostie. Comandantii nu acorda libere nici la vreun deces in familie, iar penitenciare noi nu se construiesc. Ar dura cam patru ani pentru fiecare si e nevoie de cel putin patru sau cinci. Probabil ca Romaniei ii convine sa plateasca anual 825 de milioane de lei pentru intretinerea celor 27.500 de detinuti, din moment ce nu misca un deget. Hai ca nu e mult, ce, ne fac pe noi 183 de milioane de euro?
Ministresa pompelor funebre
Am fi avut, totusi, un avans de patru luni daca, in ianuarie, Iohannis nu ar fi blocat Ordonanta 13 iesind in strada si instigand multimea cu discursul lui ieftin, de politicianist si mai ieftin. Nu si-a cerut scuze pentru ca s-a inselat in privinta Ordonantei care prevedea gratierea, nici dupa ce Curtea Constitionala a considerat-o legala. Si nici nu o sa o faca. A avut doar o pirueta in discurs, cam negru la fata de furie, cand Curtea de la Venetia i-a atras atentia ca se impune gratierea, alaturi de alte masuri profilactice. Am fi avut un avans si mai mare daca ministresa Pruna, protestatara de nadejde in Piata Victoriei, ar fi fost mai preocupata de soarta penitenciarelor decat de uniformele magistratilor. Nici protestele gardienilor si nici revoltele detinutilor, de anul trecut, nu au fost de natura sa o clinteasca din preocuparile ei cromatice cu privire la baveticile noilor robe. Murea un detinut la patru zile in puscariile patriei? Si ce era sa le faca ea, sa le tina lumanarea? Ce naiba, era minstrul Justitiei, nu al pompelor funebre! A gasit insa explicatia pentru revolte: au fost puse la cale de mogulii arestati, care aveau televiziuni prin care creau atmosfera si presau autoritatile! Madam, ne lasi cu prostiile?