Industria de armament din țara noastră a ajuns în pragul colapsului. Și asta deoarece România doar cheltuie bani grei pentru NATO, dar când este vorba despre beneficii, este sărită din schemă. Statele Unite, în timp ce ne bat prietenește pe umăr, anulează comenzi importante, care ar fi trebuit să țină pe linia de plutire societățile românești din sectorul de apărare.
Sindicaliștii din industria de apărare atrag atenția guvernanților că industria de armament din România este la un pas de dispariție. Vinovați de această situație sunt considerați cei aflați ca cârma țării, care nu au reușit să obțină niciun avantaj din statutul de membru cu drepturi depline al NATO. ” Una dintre problemele cele mai acute este lipsa de contracte și comenzi, lipsă care s-a acutizat în ultimii doi ani, de la schimbarea politicii externe a Statelor Unite, care a decis să cumpere armament doar de pe piața lor și să renunțe la contractele cu societățile din România, Mija și Cugir. Noi suntem unul din aliații cei mai fideli ai Statelor Unite ale Americii în Irak și Afganistan. Am avut, prin Uzina Automecanica Moreni, un contract semnat la cel mai înalt nivel pentru 420 de transportoare blindate. 
Dar contractul a murit subit, fără să mai apucăm să livrăm vreun produs, pentru că Statele Unite au luat contractul și l-au atribuit Ucrainei, în defavoarea României. Instituțiile statului ar fi trebuit să se ducă să bată cu pumnul în masă și să spună că suntem parteneri egali, că avem trupe acolo și cheltuim milioane de dolari în fiecare zi și că trebuie să fim respectați. Mai mult, sârbii nu sunt în Irak și Afganistan, dar primesc două miliarde de dolari ca să facă armament pentru trupele din Irak, iar noi suntem doar cu cheltuitul banilor și ne mai și mândrim că uite ce aliați fideli suntem noi. Și aici întreb eu clasa politică românească, noi trebuie să fim fideli doar cu cocoașa aplecată, nu avem și noi verticalitate să spunem că vrem să venim ca parteneri cu drepturi egale? Sau poate că cineva vrea intenționat să ducă spre zero industria de apărare, că asta se întâmplă în momentul de față. Media de vârstă a angajaților este acum de 54 de ani și cred că așteaptă să iasă din sistem pe cale naturală și să închidă toate societățile. Este corect față de România? În condițiile unui conflict regional noi nu o să avem cu ce să ne apărăm. Fabrica de la Făgăraș, care a fost cel mai bun producător de pulberi și explozibil din lume, nu mai produce de 15 ani, iar noi cumpărăm de la sârbi”, ne-a declarat Constantin Bucuroiu, preşedintele Sindicatului Dreptatea de la Uzina Automecanică Moreni şi secretar naţional pe probleme de industrie de apărare în cadrul Federaţiei Naţionale Sindicale Solidaritatea Metal (FNSSM). La capitolul contribuție pentru apărare, România stă foarte bine, declara președintele Iohannis la Summitul NATO de la Londra. Despre contractele pentru societățile românești, șeful statului nu a suflat o vorbă, singura preocupare a acestuia fiind să-l mai invite pe Trump în România, poate pentru a mai obține o șapcă, ceva.
Legea offset, doar pe hârtie
Compensarea achizițiilor de armament, stabilită prin Legea offset-ului, nu s-a practicat în România, susțin sindicaliștii din industria de apărare. ”Când fac o achiziție de armament din altă țară, ar trebui să impun țării respective să achiziționeze armament din România într-un anumit procent din suma cheltuită. Lucrul acesta merge foarte bine la polonezi, la unguri, la buguri, dar la români nu se poate. Noi, de obicei, achiziționăm armament numai pe bază de contract de la guvern la guvern, ceea ce exclude offset-ul, care este singura procedură legală care ar duce la dezvoltarea industriei românești de apărare. Al doilea lucru, care nu se face în România, este ca în momentul în care achiziționezi un produs să-l obligi pe furnizor să intre în parteneriat cu o societate din țara noastră. În prezent, Ministerul Apărării Naționale achiziționează armament într-un procent de sub 3% de la societățile românești, ceea ce este de o gravitate maximă. Noi am susținut și susținem ca în Legea 232/2016 trebuie condiționate instituțiile militarizate cu 30% achiziții din producția internă. Mulți s-au îndrăgostit de achizițiile de afară, pentru că una este să lucrezi cu o societate din Elveția, unde cel puțin de 4 ori pe an te duci acolo să recepționezi produsul, să îl omologhezi, și alta e să te duci la Moreni să iei transportor blindat și în cel mai rău caz îți dă sindicatul o sticlă de whisky. Și îmi asum ce spun”, a mai afirmat Constantin Bucuroiu, secretar național al FNSSM.