Romania, o prada prea marunta pentru Iohannis

Jocurile pe care Klaus Iohannis le practica in ultima vreme au inceput sa iasa la iveala. Nu are decat sa le conteste in stilul lui gaunos,  cu zambetul lui parsiv sau cu scrasnet de masele. Cine il mai crede? Plecand de la ceea ce parea doar un zvon, intentiile lui Klaus Iohannis de a schimba fotoliul de la Cotroceni cu cel de presedinte al Consiliului European au inceput sa prinda contur. In goana dupa putere, Romania deja nu mai este interesanta pentru el. Este cu totul altceva sa stai calare pe o Europa de unde sa conduci doar miscandu-ti degetul.

Ce va castiga Romania din asta? Teoretic, ar trebui sa existe niste avantaje. Practic, am mari rezerve ca va capata mai mult decat praful de pe toba. Hai sa nu exagerez, poate doar zgarciurile ciolanului pe care il vor roade altii.

Maniere de vechil

In 2019, mandatul lui Donad Tusk inceteaza. Cunoscatorii treburilor delicate ale UE, si nu o data murdare, il indica pe Klaus Iohannis ca fiind cel mai potrivit pentru aceasta functie si, in egala masura, cu cele mai mari sanse. Nici eu, care nu sunt analist, nu vad ce l-ar lega de Romania, ca sa refuze oferta. Daca i se iau la bani marunti actiunile, nu gasesti nimic mai mult decat schiatul in masivul Sureanu. In rest, posturi si maniere false. Pana si tinutul mainii in dreptul inimii cand se intoneaza imnul de stat este fals, fals, fals. In totala contradictie cu atitudinile dovedite. Iohannis iti arata prin asta ca isi iubeste tara prin toti porii, dar, in schimb, ii instiga pe romani unii impotriva altora cu usurinta cu care bea apa. Pentru el nu conteaza nimic decat propria persoana si vointa. A vrut sa se impuna, motiv pentru care a dat buzna in Guvern, neinvitat. A reusit sa jigneasca Parlamentul, organul reprezentativ suprem al tarii. De la prezidiu, ca un vechil, doar ca nu a dat cu biciul in masa, dar a avut grija sa adopte cel mai vulgar limbaj politic. Curajul, evident, i-a venit abia dupa ce puterea a parasit plenul, in semn de protest.

Calcand peste cadavre

Iohannis nu este departe de actualul presedinte al Consiliului European, Donald Tusk. Cu o parsivenie de carciumar care boteaza vinul, i-a dus de nas pe romani cu lupta lui in UE ca tara sa nu devina stat de mana a doua. Exact asta am ajuns, pentru ca, de fapt, Iohannis a acceptat cu o usurinta revoltatoare formula „o Europa cu viteze diferite”. Una a spus, alta a facut. Iar asta ma face sa cred ca nici macar nu l-a interesat sa iasa din rand. Ca si Tusk, cel care promitea reforme benefice pentru Polonia, tara lui, dar, odata ajuns in functie, a avut grija sa treaca la sanctiuni severe. Suspendarea dreptului de vot al Poloniei, din cauza sistemului judiciar, este un exemplu graitor. L-a auzit cineva pe Tusk protestand? Nu! Nici Iohannis, la Comisia Europeana, nu protesteaza. E de acord cu viziunea betivului Juncker asupra modificarilor legilor Justitiei si ii canta in struna prim-vicepresedintelui Timmermans cand da cu Romania de toti peretii. E ca o alianta nerecunoscuta oficial, in care miza este sa-ti vezi interesul cu orice pret. Iar interesul, dupa cum incepe sa se vada, este sa capeti puterea la care ravnesti, calcand peste cadavre. Indiferent cum sa numesc tarile afectate de asemenea sistem, tot cadavre sunt.

Mielusel sau doar sluga?

In fond, de ce n-ar fi Iohannis nimerit pentru functia asta? Este marioneta perfecta a celor mai mari decat el. Nu le-a facut greutati. Nu a avut opinii contrare. Nici macar nu a avut intenta de a se apropia de Grupul de la Visegrad, spaima UE, facand o poza frumoasa cu mieluselul ascultator, care o iubeste pe mama Europa, din al carei cuvant nu iese. Asta, in timp ce in tara facea pe patriotul care e gata sa moara de gat cu dusmanul. Are stofa de lider european, ce mai! Cercetat penal la fel ca si Juncker, chiar daca pentru fapte diferite. La fel de perfid ca si Timmermans, care bate cu pumnul in masa lui Tudorel Toader, in Romania, dar care se face ca nu stie ca, in Germania, ministrul Justitiei l-a demis pe procurorul-general.

Iohannis, esti bolnav.
De putere.