România normală?

Sloganul sub care Klaus Iohannis a defilat la alegerile prezidențiale s-a dovedit o minciună, o făcătură de un prost gust înfiorător din care s-au îndestulat toți primitivii politic. România normală nu avea cum să existe din moment ce obiectivul de țară al celui care urma să devină președinte era o Românie fără PSD. A spus-o nu o dată, și nu neapărat la întâlnirile cu alegătorii în campanie, ci ori de câte ori a avut ocazia la evenimente publice, indiferent de tematica acestora. O țară în care plutipartidismul deranjează și trebuie revizuit conform preferințelor conducătorului nu mai este o țară normală. O țară în care președintele vrea puterea absolută și o supunere oarbă din partea tuturor nu poate fi catalogată ca normală. Altfel se numește.

Viziunile celui care se mândrește că este sas la origine, neamț când e vorba de disciplină și român când e să-și arate atașamentul în declarații patriotarde nu depășesc sfera bâlciului. Vrea ca legea să fie una și aceeași pentru toți, dar el este primul care încalcă Constituția. Vrea democrație, dar își înghesuie puterea prin buzunare, vrea și educație, dar programul lui pe temă este doar o jenă de cuvinte cu care își păcălește mult prea credulii votanți. Și nu doar pe ei.

Guvernul lui, mai prost decât precedentul

Klaus Iohannis a vrut neapărat guvernul lui. Și-a abandonat poziția de neutralitate pe care ar fi trebuit să o aibă și s-a implicat în politică. Degeaba susține Ludovic Orban că moțiunea de cenzură prin care a eliminat-o pe Viorica Dăncilă de la administrarea țării îi aparține, artizanul ei se numește Klaus Iohannis. El a fost cel care cerea cu vehemență îndepărtarea social-democraților de la guvernare, Orban a fost doar executantul planului. Când un președinte își incită partidul care-l susține să dea jos un guvern avem de-a face cu o țară normală?

Bine, Dăncilă a fost trimisă acasă, dar noul guvern instalat cu ce a fost mai bun? În cele trei luni de stat la putere a înregistrat vreun rezultat notabil? A crescut nivelul de trai, economia a luat-o din loc și pe stradă vezi români zâmbind fericiți? Nu, nimic din toate astea. Ca să dărâmi un guvern și să aduci în locul lui unul mai prost tot de normalitate ține?

Țara e condusă după ureche?

Primul guvern Orban a căzut. Era de așteptat, după modul habarnist de a conduce. Nu trebuia să te aștepți la nimic spectaculos, din moment ce a emis 25 de ordonanțe într-o noapte și le-a trimis spre publicare fără a avea avizele necesare. Într-o țară normală, guvernul respectiv, în frunte cu premierul, ar fi fost trimis într-o vacanță perpetuă. Nu însă și în România, care nu este normală decât în lozincile jalnice ale unui președinte obsedat de putere. Acum, același guvern, același premier și asta numai din ambiția meschină a lui Klaus Iohannis de a arăta cine este șeful. Dezastruos în primul mandat, cu ce este mai bun Orban la a doua numire? Cu nimic, dar președintele are nevoie de el pentru a declanșa alegerile anticipate. Dacă citești programul de țară al acestuia – cel din primul mandat, căci un altul nu există – vei constata că nu sunt menționate alegeri anticipate. Și atunci, România cum este condusă, după ureche? Tot normalitate se numește?

Normalitatea s-a născut la Sibiu

„România normală e țara în care școlile sunt sigure, bine dotate, în care orice copil are șansa să se realizeze prin educația pe care o primește. România normală e țara în care cel în suferință găsește ușor un spital modern, bine dotat, cu un personal foarte bine calificat, dedicat meseriei. România normală e țara în care românii se întorc, în care locurile de muncă se creează și nu mai e nimeni obligat să plece”, declara Iohannis în octombrie 2019. Câte dintre acestea sunt realizate? Niciuna, dar nu din cauza timpului prea scurt de la învestirea lui ca președinte, ci pentru faptul că ce a spus în campanie nu are legătură cu realitatea. Între timp, însă, s-au văzut intențiile noului guvern Orban cu privire la sistemul de Sănătate.

Miza de două miliarde de euro aflată în spatele privatizării acestuia provoacă palpitații liberalilor hămesiți de foame. Iar dacă o iei pe firul văii în sus, vezi că firele afacerii pleacă din Sibiu și tot acolo se închide cercul, căci doar la Sibiu există norocoșii care știu să fie prieteni cu cine trebuie. Românie normală?

Despre ce vorbim?

Între timp, România normală a lui Iohannis se manifestă plenar. Profesorul Beuran, o somitate a chirurgiei, este anchetat de DNA și luat cu mascații de acasă. I se fac percheziții la domiciliu și în cabinet și este plimbat prin fața camerelor de luat vederi mai dihai ca Udrea sau Bica. Dosar pentru mită, alt dosar pentru un pacient incendiat din greșeală pe masa de operație și, dacă e nevoie, i se mai fac și altele. Așa îi trebuie, dacă nu vrea să înțeleagă că în România normală nu e bine să te împotrivești sistemului. Oricând se va găsi cineva care te va executa că te opui privatizării Sănătății. Dar România normală nu se rezumă numai la atât. Mai înseamnă și minciună, declarații false, discursuri fără noimă, incompetență lăudată, păduri tăiate, gaze date pe o șapcă suvenir de la Trump și o tonă de șmecherii prin care să-ți pui oamenii tăi acolo unde trebuie. România normală, deci?