Cui foloseste spectacolul grotesc regizat pe subiectul aducerii in tara a lui Radu Mazare? Cine are de castigat de pe urma acestui tur de forta care tine de trei zile prime-time-ul televiziunilor si prima pagina a ziarelor? Asta e imaginea pe care Romania vrea sa o livreze Occidentului sau, invers, asta asteapta Occidentul de la noi? Statul paralel e la fel de puternic azi precum era in perioada cand arestarile se comandau de la Cotroceni de cu seara, dupa primul Jack, iar dimineata, la o omleta cu malt, matelotul de Dambovita radea in timp ce urmarea emisiunea lui preferata – „Caravana catuselor”.
Ne-am intors cu zece ani in urma, nu mai avem acelasi presedinte, dar si actualului ii place la fel de tare sa fie jucator, sa arunce in hazardul zarurilor soarta fiecarui adversar care ii sta in cale. „Regele a murit, traiasca Regele!”, asta exclamam acum, cand vedem ca n-am scapat de binomul Kovesi-Maior, desi speram sa le uitam si numele.
Pentru cine a trait momentele de trista amintire din decada basesciana, navalirea „testoaselor” peste Gigi Becali la mijirea zorilor sau asaltul asupra casei lui Marian Vanghelie sunt episoade care inca mai produc frisoane. Ajunge, s-a strigat din milioane de piepturi la ultimele alegeri, romanul a votat domnia legii, nu dictatura protocoalelor secrete din justitie, romanul vrea respect si dezvoltare, nicidecum catuse si teroare!
Nici Carlos Sacalul nu a avut parte de atata atentie
Intr-un stat care isi respecta cetatenii (chiar si pe cei condamnati de justitie!), Radu Mazare ar fi fost tratat cu decenta, iar aducerea sa in tara s-ar fi petrecut in cea mai deplina liniste, fara spectacolul de prost gust de care am avut parte luni. Televiziunile s-au intrecut in „live-uri”, ba unii au mers pana acolo incat i-au urat „bun venit” chiar de pe DN1, de parca Mazare putea zari din avion mizeriile mazgalite de #rezistii datornici si fomisti.
Atata ura stransa in „romanii” astia, istoria a mai cunoscut doar in bezna anilor ’40-’50. Atunci, riscul sa primesti eticheta „dusman de clasa” era foarte mare, iar o data clasificat astfel aveai asigurat un bilet doar dus in lagarele bolsevice de reeducare. Cam ceea ce isi doresc neomarxistii atei si progresisti din Opozitie, trompete „pluseriste” ale propagandei globaliste.
Avionul care il aduce pe Radu Mazare din Madagascar a aterizat la Paris. Si de aici a inceput nebunia! Breaking-news peste breaking-news, cu Mazare solicitand azil politic in Franta, cu Mazare intentionand sa fuga de sub escorta, cu Mazare jucandu-se de-a Nicolas Cage in „Con Air”, Doamne, bine ca le-am pierdut sirul! Mai aveau putin si anuntau intrarea lui Mazare in spatiul aerian al Romaniei, ca primul pas pus pe pamantul patriei nu l-au ratat, doar va e clar! Apoi, analiza gesturilor si a vestimentatiei, detalii tehnice si juridice, un maraton care a durat pana tarziu in noapte, intrerupt timid doar de obligatiile contractuale (pauze de publicitate) ale televiziunilor.
Sange, sa vedem sange, sa-l mirosim, sa-l gustam asta cer romanii. Primul popor european la care se manifesta o forma grava de canibalism justitiar, cu simptome de incultura sociala si fraiereala politica.