Prezentat de Klaus Iohannis drept cel mai important eveniment politic organizat de Romania din 1989 incoace, summit-ul Initiativa celor Trei Mari mai degraba ne-a adus umilinta decat beneficii. In timp ce presedintele nostru se gudura la Bucuresti pe langa betivul Jean de la Bruxelles (asta nu pune piciorul prin Luxemburg, il deranjeaza zgomotul de fond al catuselor), liderul polonez Andrzej Duda obtinea la Washington ridicarea vizelor pentru lesi, iar ungurul Viktor Orban gasea la Moscova finantare sa extinda lucrarile de modernizare ale centralei nucleare de la Paks.
Toata diplomatia noastra, in frunte cu marii guristi pe care televiziunile inca ii mai prezinta drept ilustri profesori specializati in relatii internationale, in realitate nu face cat o ceapa degerata. Niste fanfaroni de prime-time devin muraturi sfrijite pe care liderii planetei se feresc sa le atinga, intinzand degraba si in scarba farfuria cu gogonele romanesti celor de rang inferior. Ne dam cocosi ca-l avem pe Maior la Washington, care, chipurile, trage sforile prin Congresul american si scoate limba la toti giulianii de indraznesc sa ridice basmaua ce-i acopera slugarnicul chip, insa, cand vine vorba sa obtinem si noi un cat de mic avantaj pentru poporul roman, o luam in mana „din trei, pe-a lunga”.
Pai, cum sa nu-ti vina dracii cand vezi ca fraierii halesc galusca excluderii Ungariei din Uniunea Europeana, chipurile pentru ultranationalismul promovat de Orban, iar Budapesta ii da mai departe cu acumularea de capital strain. German, rus, ce conteaza, bani multi sa fie! Dupa anuntul nemtilor (BMW deschide o fabrica langa Debrecen), a venit randul Moscovei sa sara la cap. Din nou, asa cum a tot facut-o de cativa ani incoace, cand Moscova s-a hotarat sa pompeze miliarde de euro in economia vecinilor nostri. Si, ce sa vezi, niciun maghiar nu a stranutat de pe urma putinismului asta, domne! In loc sa vina la Bucuresti ca sa asculte opintelile orale ale celui mai plimbaret si smiorcait presedinte pe care l-a avut Romania, Viktor Orban a preferat sa stranga o mana barbateasca la Kremlin. Este a 12-a intrevedere in ultimii opt ani intre cei doi lideri, iar de grija chibitilor din NATO si UE doar prostul de roman moare.
Dar, asta nu-i tot, cu summit-ul bucurestean s-a tratat de hemoroizi si liderul de la Varsovia. Da, da, Polonia a indraznit sa-l traduca pe Iohannis, trimitandu-si presedintele in America, cu misiunea asumata de a obtine ridicarea vizelor! La Casa Alba, surprize-surprize, Duda polonezilor s-a dovedit mai tare ca toate dudele noastre, iar Donald Trump i-a apreciat spiritul de negociator. „Dai baza, ridic viza!”, un troc reciproc avantajos, de pe urma caruia americanii se aleg cu o noua „cazemata” (permanenta) in coasta Rusiei, iar polonezii, la randul lor, vor putea intra fara oprelisti in SUA.
Imi este tot mai clar ca, in atitudinea cu care defileaza pe covorul diplomatiei, Romania calca gresit. Ori ca merge de-a busilea (desi n-ar fi cazul, caci in istorie a avut emisari care au reprezentat-o cu demnitate), ori ca o face impleticindu-se ca Junker sau paseste cu capul plecat sub povara unei rusini genetice, habar n-am si azi nu mai conteaza motivul. L-am trimis la Washington pe fostul sef al SRI si am primit inapoi palme peste ceafa. Ba nici cand a mers Klaus „Six Houses” in persoana nu a iesit mare scofala, doar o sparcaiala de promisiune de-a lui Trump ce-a aterizat direct in neant.
Actuala diplomatie – cu seful statului in fruntea ei – este depasita de importanta mizei puse in joc, ineficienta la nivelul rezultatelor obtinute, neadaptata la noile vremuri si lasata pe dinafara aliantelor internationale care conteaza. Romania pedaleaza in viteza spre o politica externa falimentara.