Zecile de miliarde de euro imprumutate de autoritatile romane in timpul crizei, direct – de la FMI, Banca Mondiala si alte banci – sau indirect, prin vanzarea de titluri de stat, au ajuns la scadenta.
In ultimii ani, periodic, reprezentantii Ministerului Finantelor anuntau triumfalist ce bine au reusit sa vanda o serie de emisiuni de titluri (obligatiuni) de stat, in lei sau in valuta. De asemenea, o bucurie fara margini parea ca se revarsa din ochii guvernantilor perindati pe la Palatul Victoria, cand semnau noi acorduri de imprumut cu FMI si Comisia Europeana (20 de miliarde de euro in mai 2009, de exemplu). Mai trecea cate un an, Finantele mai vindeau cateva serii de obligatiuni, autoritatile mai imprumutau cateva miliarde de euro, asa, sa fie, iar guvernantii bifau victoriosi noi indatorari. Stiind ca, la plata, greul va cadea pe umerii sai, Banca Nationala Romaniei a efectuat o serie de operatiuni prin care a reusit sa adune ceva „cheag” in vistierie.
In prezent, BNR are rezerve valutare internationale de peste 37 de miliarde de euro, din care aproximativ 4,6 miliarde de euro o reprezinta contravaloarea celor 103,7 tone de aur aflate in proprietatea bancii. Aceasta rezerva, gandita sa acopere necesarul de lichiditate al tarii timp de pana la sase luni, in cazul prabusirii complete a economiei (din cauza unui razboi sau a unui cataclism nimicitor), este pe cale sa se subtieze drastic.
Datorii la scadenta
Ministerul Finantelor si BNR au de platit in perioada 2013-2014 , cu tot cu dobanzi, suma de 13 miliarde de euro, reprezentand sume scadente la plata datoriei externe, respectiv rascumpararea titlurilor de stat vandute cu toptanul in ultimii patru ani. Din aceasta suma, 7,6 miliarde de euro (plus dobanzile aferente) vor fi platite de BNR catre FMI, iar Ministerul Finantelor va avea de achitat 4,8 miliarde de euro.