Era imposibil ca, la un moment dat, liberalii să nu-și dea prostia pe față, arătând tuturor că nu au nimic altceva în cap. Pretinsa lor guvernare va rămâne în istorie ca „Aventura fripturiștilor”, fără doar și poate. Asta numai dacă se va milostivi cineva să-i amintească în vreo carte, ca notă de subsol. În șase luni de când s-au instalat la Palatul Victoria n-au semănat decât haos, dar n-au pierdut nicio ocazie să spună că sunt cei mai buni, cei mai responsabili și că tot ceea ce fac este numai pentru binele românilor. Trăiesc artificial în politică, din sondaje comandate special pentru a le umfla meritele și rezultatele și se laudă cu procente pe care, în bună parte, nici ei nu le mai cred.
Cât de eficientă este ceea ce ei numesc guvernare? Soluțiile aplicate în timpul epidemiei sunt grăitoare. Încep să cred că virusul s-a dus și se duce de la sine, într-un ciclul natural care cuprinde creșteri și scăderi, decât datorită măsurilor adoptate de ei. Rolul lor s-a redus la a pasa responsabilitatea în mâna conspirației medicilor care au ajuns, nu o dată, să se contrazică. Și la a elabora ordonanțe bezmetice, abuzive și fără temei legal, după cum s-a dovedit.
Orban și-a pus în pericol propriul electorat
Un guvern care încurcă numărul morților din timpul epidemiei invocând cu seninătate motive infantile, a uitat asistenta, a crezut că nu dă bine sau mai știu eu ce aiureală, nu este un guvern sincer cu cetățenii. Este un guvern care mereu are ceva de ascuns și care lasă impresia că are o socoteală separată, despre care nu vorbește sau despre care nu are voie să deschidă gura. Și atunci, în ce constă onestitatea lui? Un guvern care a ascuns pericolul epidemiei, încercând să tragă spuza pe turta lui cu alegerile anticipate, poate fi un guvern de încredere? În nemernicia lor, liberalii au pus în pericol inclusiv viața și sănătatea propriului electorat, de parcă virusul urma să-i atace doar pe social-democrați. Cât de strâmb trebui să fii la minte ca să gândești în acest registru? Apoi, abia în momentul în care Curtea Constituțională a decis că amenzile sunt disproporționate, abuzive și fără temei legal, Orban și fripturiștii lui au reacționat. Și nu în sensul de a remedia ce se mai putea, ci declanșând atacuri la adresa Curții și solicitând, mai mult sau mai puțin voalat, desființarea ei. Or, asta demonstrează ce au în cap. O țară unde legile lor să nu poată fi cenzurate și corectate, o țară condusă în mod dictatorial.
Cu cracii pantalonilor înnădiți
Ceea ce urmează să se întâmple între 15-17 mai, poate fi numit Zilele Prostiei Liberale. Nu vreau să intru în amănunte pe care le descrie foarte bine colega mea, Claudia Marcu, în articolul „Restricțiile din starea de alertă, mai dure decât cele din starea de urgență”, din ziarul de astăzi. Vreau doar să subliniez prostia Guvernului Orban, incapabil să facă elementare calcule privind aplicarea stării de alertă. Dincolo de faptul că tema deja a fost atacată la Curtea Constituțională de avocatul poporului, vom vedea cum, vreme de trei zile, România va trăi fără nicio restricție. Starea de urgență încetează pe 15 mai, iar legea privind-o pe cea de alertă, dacă va fi semnată de Klaus Iohannis, poate intra în vigoare abia la trei zile după publicarea în Monitorul Oficial. Adică, abia pe 18 mai. Teoretic, sunt trei zile în care am putea să ne adunăm la Victoriei sau la Cotroceni, pentru a-l asigura pe premier și pe președinte de stima noastră, exprimându-ne cât mai vocal. Fără niciun risc de sancționare, căci restricțiile ar înceta din seara zilei de 15 mai. Și chiar am putea, din aceeași seară, să mergem la cimitir să aprindem lumânări. Ca să acopere perioada celor trei zile, Guvernul Orban ar putea să producă o Ordonanță de urgență. Minunat! Exact ceea ce îi trebuie pentru a-și demonstra prostia unei croieli greșite. Este ca și cum Iohannis ar ieși la declarații îmbrăcat cu un costum care ar avea cracii înnădiții. Să nu râzi? Să nu-i spui prostie?
