Un articol recent din revista New Europe ridica un semn de intrebare vizavi de folosirea exagerata a mandatului european de arestare de unele tari precum Romania pentru a avea acces la o metoda de extradare rapida. In anumit conditii, acest mandat poate duce la incalcari grave a drepturilor omului…
De la introducerea sa, in 2004, mandatul european de arestare a eliminat etapele politice si administrative ale procesului decizional din procesul de extradare. Acest lucru a permis o procedura foarte simplificata si mult mai rapida pentru transferul de infractori intre statele membre.
Justitia nu e la fel in UE
In cazul in care mandatul european de arestare este emis ca urmare a unei hotarari judecatoresti pronuntate in cadrul unui tribunal UE, exista o prezumtie potrivit careia procesul a fost corect si condamnarea autentica. Acest mandat se bazeaza, prin urmare, pe ipoteza ca toate sistemele judiciare din UE sunt egale. In spusele Comisiei Europene, mandatul european de arestare depinde de “un inalt nivel de incredere reciproca” intre tari. O asemenea incredere nu ar trebui sa existe. Potrivit Fair Trials, un ONG sustinut de Comisia Europeana, aceasta incredere nu ar trebui sa existe de vreme ce “in Europa, drepturile de baza sunt incalcate zilnic in sectii de politie, in sali de judecata si penitenciare”. Cu toate acestea, simplitatea si viteza au si consecinte. Unele cazuri arata ca, in mod ingrijorator, mandatul a fost folosit pentru a incalca drepturile fundamentale ale omului in urmarirea arestarilor si a proceselor motivate politic.
Probleme evidente
New Europe da ca exemplu problematic, sistemul de justitie din Romania. In 2016, printre cele 47 de state membre ale Consiliului Europei, Romania s-a clasat pe locul trei (in urma Rusiei si Turciei) la numarul de cazuri care s-au adresat CEDO, care a constatat ca exista incalcari ale dreptului omului la un proces echitabil (71 de cazuri, cel mai mare din orice stat membru al UE). Aceasta discrepanta intre sistemul de justitie din Romania si cele din oricare alta parte a UE este o problema. Astfel, o alta cifra care atrage atentia este semnalata de ONG-ul Drepturile Omului fara frontiere din Bruxelles care a constatat ca in 2015-16 au existat 1.508 de cereri de extradare emise de Romania catre Marea Britanie. In cealalta directie au fost doar 6.
Symeou, ghinionistul
Un caz de abuz evident este cel al lui Andrew Symeou, care a fost extradat din Marea Britanie in Grecia in 2009, in urma unui proces in care se presupune ca dovezile s-au adunat sub presiune. Symeou a petrecut un an in inchisoarea de inalta securitate Korydallos. In 2011, s-a constatat ca Symeou nu a fost vinovat. Ani de suferinta, izolare si tragedie sunt pretul uman pe care el si familia lui l-au platit pentru usurinta si viteza sistemului de extradare.
A primit Popoviciu un mandat „grabit”?
In august 2017 a fost eliberat un mandat european de arestare pentru arestarea omului de afaceri Puiu Popoviciu, dupa ce DNA-ul a decis sa reinvie acuzatiile impotriva lui, care au fost respinse in 2008. Cazul a fost respins pentru un motiv intemeiat: nu a existat nici o dovada de abatere si nici o dovada care sa justifice o investigatie oficiala. Unele dovezi au provenit de la un martor care mai tarziu si-a retras afirmatiile initiale, doar sub amenintarea urmaririi penale pentru sperjur. Chiar si in primele sale etape, procesul lui Popoviciu arata simptomele unei puternice presiuni din afara sistemului judiciar care a devenit obisnuita in instantele din Romania. Cand cazul sau a fost redeschis, Popoviciu a fost arestat si retinut, incalcandu-i-se dreptul la libertate. Acum el are mandat de arestare si i se cere extradarea din Marea Britanie.