Ridesharing-ul aviatic, o nouă fentă!

În goana după profit cu orice preț imaginația umană nu cunoaște limite și de aceea multe modele din restul industriilor își caută loc și în aviația civilă. Bazându-se pe algoritmi generați de Inteligența Artificială a apărut și s-a extins rapid în aviație, o nouă metodă de fentat pasagerul și statul și anume ridesharing-ul aviatic.

Ridesharing-ul aviatic

Internetul și aplicațiile de mesagerie combinate cu inteligența artificială au deschis enorm piața zborurilor charter către un segment mare și în continuă creștere de consumatori, și concomitent a creat mari probleme sistemelor de înregistrare, control și sancționare a zborurilor charter ilegale de tip ridesharing.

Deși cei vizați se apără ca aceasta ar fi o expansiune a pieței și serviciilor bazata pe o lipsă de reglementare clară a modului de comercializare a segmentelor de zbor tip ferry-flight sau cu locuri libere neacoperite, aceștia evident ca folosesc metode de phishing, fraudă, escrocherie etc.

Astfel, pe zborurile charter efectuate cu avioanele companiilor private sau de stat, închiriate sau nu, se vând locuri unor pasageri precum în cazurile zborurilor standard de pasageri.
Practic fie proprietarul avionului sau firma care l-a închiriat, în limita locurilor libere rămase, vinde către amatori (călători care au pierdut zborul direct sau conexiunea spre aeroportul de destinație al zborului charter respectiv) la prețuri cel puțin egale dacă nu și mai mari, bilete de călătorie.

O altă metodă este cea de declarare a unor curse regulate ca fiind charter și care pentru mascare folosesc diverse metode cunoscute în industrie.
De exemplu in trecut se opera o cursă regulată Otopeni-Oradea, de acolo se îmbarcau pentru Verona pasageri într-un zbor înregistrat ca fiind charter, se continua zborul charter spre Arad cu aceeași destinație Verona dar cursa tot charter fiind. Returul urma același tipic și aceeași rută. Cum cursa avea același program și ora de operare iar pentru a fi charter trebuiau îndeplinite și alte condiții (de exemplu dovada sejurului, a biletului dus întors pentru aceeași persoană, etc) era evidentă manevra de fentare a plăților cuvenite.

Efectele ridesharing-ului aviatic

Față de cele mai sus prezentate din start apar următoarele probleme și anume:
1. Zborul este înregistrat și operat în regim charter și nu de pasageri.

2. Regimul asigurării avionului, pasagerilor, bagajelor este altul și nu acoperă pasagerii respectivi victime ale ridesharing-ului în caz de accident, pierdere sau distrugere bagaje, etc lucruri pe care aceștia nu le cunosc și care pot deveni vitale

3. Taxele sunt mai mici pentru zborul charter decât în cazul celor regulate și aici este o mare problemă fiscală rezultată din înregistrarea diferită și deliberată precum și din plată diferită a taxelor și impozitelor

4. Există rute care fiind acoperite de aceste zboruri regulate mascate vor distorsiona evident piața concurențială un termen atât de drag și des folosit fără justificare în cazul României de către UE

5. Vânzarea de locuri goale pe avioanele charter prin intermediul mesajelor de grup WhatsApp și al platformelor de socializare încalcă deasemenea legile concurenței și atrag în mod direct riscuri pentru pasageri și răspundere juridică pentru piloții și operatorii participanți.
De exemplu în USA brokerii curselor charter aeriene sunt obligați să respecte regulamentul Departamentului Transporturilor din SUA, partea 295 în vigoare din 2019, și care îi obligă să vândă zboruri doar către o singură entitate, nu către mai multe părți, în cazul unui avion operat de un transportator aerian certificat de autoritatea aeronautică americană FAA.
Teoretic pentru prevenirea și reducerea practicilor comerciale înșelătoare, toți brokerii ar trebui să precizeze clar în toate materialele lor publicitare, inclusiv pe site-urile web, indiferent dacă au sau nu asigurare de răspundere civilă, înregistrare în evidențele aeronautice sau dacă acționează ca agent al clientului sau al transportatorului, că lucrează ca transportator aerian indirect și nu ca transportator aerian direct

6. În lipsa absența licențelor de operator pentru brokerii de charter și a lipsei verificărilor din partea autorităților aeronautice, acțiunea este considerată ca fiind parte dintr-o „economie subterană” acolo unde se regăsesc și mutarea în paradisuri fiscale precum Malta și Irlanda a companiilor aeriene de tip low cost, solicitarea de ajutor din partea statelor nonUE etc.

7. Plata certificatelor verzi diferă și de aici o altă problemă fiscală

8. În materia siguranței zborurilor este evident ca în aceste cazuri nu există nimeni pe cursele respective care să auditeze mentenanța avioanelor, instruirea, experiența și valabilitatea licențelor piloților. Și aici ar trebui să ne readucem aminte catastrofa din Munții Apuseni în care a murit pilotul Adrian Iovan. În plus, există o diferență a modului de calcul a greutății pasagerilor între cursele charter și cele regulate care trebuie introdusă în calculul greutății avionului la decolare și nu se pot calcula o parte ca fiind pasageri charter și alții ca fiind pasageri regulați iar de aici și problema operatorilor locali care fac checkinul pasagerilor și întocmesc actele cursei pe care piloții le folosi în calculul de performanță al avionului la decolare.

Ce-i de făcut? În primul rând statul să nu mai doarmă în papuci! La fel și UE!
Guvernul României și-a publicat cu mare pompă Planul de guvernare care prevede taxarea în aviația civilă a operatorului aerian la locul unde face profit dar punerea în aplicare doarme odată cu statul în aceeași papuci ai somnului rațiunii.
INFOCONS să informeze automat orice cumpărător de servicii aeriene despre acest tip de situații. ANAF-ul să facă cu Autoritatea Aeronautică Civilă Română același tip de acord precum cel cu ANRE și să sperăm ca măcar aici să nu pățim ca în cazurile Rahova și Popa Tatu din București! Mai mult să ne explice și nouă cum de s-au înmulțit avioanele companiilor low cost care au și bază în România în timp ce alte state nu le-au permis acest lucru. AACR să controleze modul în care se execută aceste zboruri pentru a putea identifica din timp și cazurile de genul BlueAir de exemplu care a dat o mare tzeapa aeroporturilor din România și bineînțeles statului român.