Drona a fost inițial cunoscută sub denumirea de Aeronava fără pilot (în engleză UAV – unmanned aerial vehicle), și este considerată a fi un aparat de zbor fără pilot uman la bord. Ghidajul dronei este făcut fie de către un pilot automat digital aflat la bordul ei, fie prin telecomandă de la o unitate de control de la sol sau care este situat în altă aeronavă, pilotată uman sau tot de la sol. Adică, mai pe înțelesul tuturor, o dronă este un aeromodel mai mic sau mai mare pilotat de la sol și mai nou și din aer.
Drona s-a dezvoltat enorm și extrem de rapid în ambele domenii, civil și militar, datorită unor avantaje incontestabile și anume:
1. Prețul de producție mult mai mic decât al unui avion sau elicopter
2. Utilizarea multirol practic nelimitată
3. Capacitatea de producție la scară largă în facilități cu suprafețe mici, ușor de păzit, având un personal puțin numeros,
4. Personalul necesar folosirii în mediul militar mediu calificat iar în cel civil minim calificat (practic orice adolescent)
5. Rază de acțiune de la mica la lungă (câteva sute de kilometri)
6. Lipsa folosirii unor facilități special destinate pentru decolare/ aterizare
7. Posibilitatea manipulării informațiilor legate de producătorul real și utilizatorul final
8. Mărimea și viteza variabilă care le fac extrem de greu de detectat și doborât
9. Capacitatea de transport a unor sarcini utile
10. Lipsa unor arme, tactici și strategii de detecție, identificare și distrugere
11. Folosirea ghidajelor de la distanță pe baza imaginilor colectate sau a dispozitivelor GPS
12. Prețul enorm de mare dat de folosirea unor rachete aer-aer sau sol- aer împotriva unei drone atât de ieftine.
Drona, de la jucărie la armă mortală
Drona, de la prima apariție și până astăzi, a înregistrat cel mai rapid record de evoluție de la o simplă jucărie la o armă mortală greu și scump de doborât. Ea a reușit extrem de rapid să schimbe tactici și strategii militare la nivel mondial, modificând dramatic raporturi de forțe și utilizări ale armamentelor convenționale sau bazate pe AI. Inițial, forțele armate au cerut să le fie oferite dispozitive ieftine, ușor de folosit de operatori cu pregătire medie, și care să poată oferi imagini în timp real centrelor de comandă aflate la distanță de trupele angajate în lupte. Ulterior rolul dronelor a devenit mult mai complex și a acoperit toate cele trei medii de acțiune aer, apă și terestru dar și cerințe de atac, supraveghere etc.
Drona și tancul
Războiul din Ucraina a demolat mitul tancului ca urmare a folosirii neconvenționale a dronelor civile ieftine și echipate cu dispozitive explozive de la o simplă grenadă la o încărcătură explozivă de până la 2-3 kilograme.
Cu o dirijare de la mică distanță dronele de jucărie ucrainiene cu decolare pe verticală au reușit să găsească călcâiul lui Ahile al tancurilor rusești și să plaseze încărcăturile explozive pe acestea în locurile greu de apărat și protejat (turela și partea posterioară).
Unul dintre avantajele tancului este dat de folosirea lui în câmp deschis iar terenul din Ucraina este de această factură, ceea ce inițial părea a fi în favoarea rușilor. Dar imaginile au produs o supriza uriașă arătând cum dronele puneau ca și cu mâna chiar prin chepengul deschis al turelelor tancurilor aflate în marș, o grenadă ce omora sau rănea grav echipajul tancului lipsit de protecție și apărare în fața acestei arme.
Faptul ca drona este mică iar zgomotul ei este redus și anihilat de zgomotul motorului tancului a făcut-o foarte greu de detectat și anihilat. În plus sistemele de identificare, detectare si anihilare a țintelor cu care sunt echipate tancurile nu erau concepute și împotriva dronelor. La acestea se adaugă și armamentul ușor și mediu al tancului care nu oferă precizia necesară lovirii dronei în zone apropiate tancului și la unghiuri mari situate deasupra acestuia dar la înălțimi mici.
Urmare a pierderilor suferite din cauza dronelor, rușii au montat deasupra tancului o cușcă de plasă metalică care să oprească încărcăturile explozive ale dronelor să mai lovească direct turela și corpul acestuia. Din păcate camioanele de transport și transportoarele blindate sunt și mai greu de apărat împotriva dronelor la fel și unitățile de artilerie
Până acum nu au fost dezvoltate proceduri general valabile de detecție și distrugere a dronelor de către unitățile de tancuri si mecanizate, sarcina anihilării lor cazand în general în sarcina lunetiștilor din unitățile de însoțire ale trupelor mecanizate.
Adaptarea unor sisteme de tragere rapidă care să creeze un fel de perdea de foc care să lovească mai mult la noroc drona/le respectivă/e nu a rezolvat însă problema.
Deasemenea nici folosirea rachetelor sol aer și a sistemelor de tip IRON-DOME și PATRIOT nu a rezolvat nici ea situația.
Drona marină
A marcat prin succesele ei incredibile din Marea Neagră începutul declinului existenței conceptului flotei militare de suprafață în această mare “mică”. Atacurile asupra podului Kerci din Crimeea și scufundarea navei multirol MPSV0 a flotei ruse din Marea Neagră de către ucrainieni s-au datorat unor drone marine. Ca și în cazul tancurilor, s-a arătat o lipsă a capabilităților organizate și coordonate imaginate din punct de vedere constructiv de către armatorii vaselor militare în ceea ce privește capacitățile de detectare, identificare și distrugere a dronelor.
Drona și războiul electronic
Atacul israelian asupra facilităților militare de producție atomică iraniene a arătat încă odată caracterul multirol al dronelor. Practic agenți israelieni infiltrați în Iran au lansat într-un număr enorm de mare drone foarte mici care au “umplut” ecranele radarelor iraniene și au derutat complet operatorii lor care nu au mai putut detecta și deosebi țintele adevărate de aceste drone. Modelele avioanelor de vânătoare de generația cincea și a șasea au înglobate atât drone cat și capacitatea de dirijare de bordul lor a acestor drone sau a altor drone lansate de la sol.
Apărarea contra dronelor
După cum arătam mai sus nu există în acest moment metode, tactici, strategii și mai ales arme eficiente împotriva atacurilor dronelor mai ales când acestea sunt lansate în număr mare asupra unor ținte. După atacarea unei rafinării din Golful Persic de către rebeli cu o serie de drone s-a constatat efectul distrugător asupra acestui gen de unități de producție vitale iar una din primele metode de apărare împotriva dronelor a constat în lansarea cu ajutorul unor dispozitive a unor plase, ceva de genul năvoadelor pescărești sau al plaselor de prins fluturi.
Nici sistemul de apărare bazat pe lunetiști nu a dat rezultate mai ales în cazul unor atacuri în valuri sau nocturne. Presa ucrainiană a publicat un reportaj propagandistic în care doi piloti civili pensionari foloseau un avion cu elice destinat acrobației de tip IAK 52 pentru vânătoarea de drone, cei doi comparând cu acțiuni de tip Vestul Sălbatic sau WWI.
În aer avioanele de luptă pot folosi rachete sau tunurile de bord dar primele costă de minim 20 de ori mai mult decât o dronă iar cu ultimele este greu în cazul existenței mai multor drone. De aceea Iranul a decis dezvoltarea producției de drone în detrimentul avioanelor militare de vânătoare iar decizia i-a costat scump evident. Astăzi iranienii sunt printre cei mai mari producători de drone alături de chinezi, dronele lor fiind folosite cu succes de către Rusia în Ucraina. Practic costurile unei apărări antidrone sunt exorbitante și nu justifică cheltuielile față de rezultatele scontate în cazul unui atac masiv.
Dronele și războiul mediatic
Dronele fac parte acum din războiul hibrid fiind folosit de ambii combatanți în propriul interes. Faptul ca o dronă este un simplu aeromodel ușor de copiat și construit de oricine a permis tot felul de manipulări. Pentru a fi mai explicit o să vă rog să vedeți diferențele dintre un avion de luptă și o dronă. Astfel avionul este la o scară fizică mult mai mare, conține elemente clare de identificare a producătorului și poartă însemne de înregistrare a apartenentei lui în timp ce o drona poate fi vopsită în orice culori, poate purta orice însemne de înmatriculare iar resturile ei în cazul doborârii sau lovirii țintei fac aproape imposibilă identificarea cu exactitate a producătorului real.
Cazul dronelor despre care se susține că ar fi pătruns în spațiul aerian polonez arată o nouă dovadă a capacității de manipulare media datorită unor discrepanțe, neconcordante și situații neclare.
Astfel:
– primul ministru prosorosist Tusk a declarat pe rețele de socializare existența unui atac în valuri cu drone din partea Rusiei în timp ce președintele suveranist Nowak a negat atacul
– valul de drone a fost redus la un număr de douăzeci și ulterior doar zece
– deși s-a declarat ca ar fi fost doborâte s-au publicat pe surse neoficiale poze neconcludente ale unor drone cu înmatriculări vopsite să pară ruseșt. Modelul indicat în final este o dronă făcută din placaj simplu și nu poate purta încărcătură explozivă dar mai ales nu “bate” din Rusia până în zona unde se susține ca ar fi fost doborâte de avioane F35 olandeze cantonate în Polonia pentru poliție aeriană.
– inițial dronele reclamate ar fi fost cu încărcături explozive iar ulterior au devenit drone doar de supraveghere fără încărcătură explozivă
Cazul dronei despre care se afirmă că ar fi fost rusească și ar fi pătruns în spațiul aerian romanesc este unul de manual pentru că:
– președintele USR al României a declarat că drona (rusească) s-a întors în … Ucraina!
– ministrul apărării s-a încurcat inițial în declarațiile date bătând câmpii cu grația unuia fără experiență în domeniul militar
– fostul președinte, PDL-Ist odinioară și acum USR-Ist declarat, de tristă amintire a declarat ca drona trebuia doborâtă de cele două F16 românești
– s-a aflat și de contribuabilul român plătitor al împrumuturilor uriașe făcute în numele lui de către guvernele de până acum cât de scump și greu este să dobori o dronă
– s-a pus din nou batista pe țambalul afacerii importului de către România, care nu construiește drone deși are tot ce îi trebuie, de drone turcești pe sume fabuloase.
