Dupa doi ani de reflectie adanca, pe toate partile, Klaus Iohannis a dat de pamant cu referendumul (adevarul e ca nici nu avea cum altfel). Cele doua teme aruncate de presedinte pentru referendumul vietii sunt: interzicerea amnistiei si gratierii pentru infractiuni de coruptie si interzicerea OUG in domeniul infractiunilor, pedepselor si organizarii judiciare, corelata cu sesizarea directa a CCR cu privire la ordonante.
„Astazi am transmis Parlamentului scrisoarea referitoare la cele doua probleme de interes national care vor fi supuse consultarii populare, in cadrul referendumului organizat pe 26 mai, impreuna cu alegerile europarlamentare. Prima: interzicerea amnistiei si gratierii pentru infractiuni de coruptie. A doua: Interzicerea OUG in domeniul infractiunilor, pedepselor si organizarii judiciare, corelata cu sesizarea directa a CCR cu privire la ordonante. Aceste doua teme vor fi supuse consultarii publice. Cetatenii trebuie sa decida daca vor ca persoanelor condamnate pentru fapte de coruptie sa li se stearga efectele condamnarilor si daca vor ca Guvernul sa adopte OUG in domenii sensibile pentru organizarea sistemului judiciar”, a declarat victorios Klaus Iohannis. Frumos ar fi fost sa le fi vazut fetele aprigilor sustinatori ai lui Iohannis. Aia cazuta, fireste, pentru ca tuturor le-a cazut fata. Doua teme imposibile si imbecile. Nu o spunem doar noi, ci si juristii, si sustinatorii lui Werner. Concret, desi nimeni nu mai vorbeste de amnistie si gratiere de mai bine de un an, Iohannis o tine pe a lui insistand pe un subiect de care si PSD-ul a uitat. A doua tema care priveste interzicerea OUG in domeniul infractiunilor, presedintele nu face decat sa-i ajute pe social-democrati: pot bine mersi sa schimbe lucrurile prin lege, in Parlament. Cu alte cuvinte, doi ani de gandire nu au fost suficienti.