Realitatea lui Rares Bogdan, rubrica dintr-un cotidian inca serios, nu are nicio legatura cu Romania reala in care el a infipt carligul cabestanului si de care, ca un triumf asupra inteligentei, isi trage la remorca emisiunile si scrierile cretinoide.
Realitatea lui Rares Bogdan este curtea unui spital de nebuni in care pacientii umbla slobozi, vorbesc o limba doar de el inteleasa, isi aunca unul altuia in cap tucalele nedesertate si se inghesuie la Nobelul pentru figuratie.
Sa n-ai tu lucrul tau!
Adesea, personajele autorului care-si depune pe hol icrele literare, facand scandal daca omul de serviciu i le inlatura cu mopul, nu stiu daca exista si altfel decat in imaginatia ingusta si grosiera a facatorului de povesti. Intr-un limbaj de opinca – chipurile, pe intelesul tuturor – le pune in carca trairile personale ale unor inchipuiri ce-i chinuie existenta pana si in timpul sexului marital. Nu ca as zice, da’ ma gandesc si eu, ca tot omul. Stie Klaus Iohannis, bunaoara, ca nu el o va demite pe Codruta Kovesi? Nu stie, nu stie. Si daca nu stie, ce? A trebuit ca Rares Bogdan sa-i desluseasca un scenariu abracadabrant cu tucale aruncate de Tariceanu in obrazul fin al DNA, cu procurori pe care frustrarea ii lasa lati de cand Orban si Olguta Vasilescu colinda tara si-i arata cu degetul. Un spectacol grotesc in care Ordonanta 13 e un fel de katiusa a aceluiasi Tariceanu, care, zvarlind-o peste gard la Cotroceni, are sanse sa ajunga imparat pe viata cu patru neveste, daca trece la mahomedanism. Totul de o logica fara cusur, parca rupta din tratatele de psihiatrie ale lui Anton Romila. O logica in care Iohannis ajunge un personaj ridicol in lipsa unei katiuse – ca sa vezi ce inseamna sa nu ai tu lucrul tau, nu? – dar si mai ridicol daca unul ca Rares Bogdan a ajuns sa-i deschida ochii.
Tara lui Bula
Realitatea lui Rares Bogdan este curtea spitalului unde patriotul ce refuza internarea se joaca de-a Romania, de-a Europa, de-a trasul de barbi al Binoamelor, animale de companie fara frontiere, sectiunea de reclama la ustensile de barbierit. „Folositi lamele Rares Bogdan, altfel ajungeti ca ei!” , mi-l imaginez eu pe produsul resapat al romanismului aratand spre Marx si Engels. „Suntem niste Bula, nu apartinem niciunei specii. Ba da! Noi suntem rrromani”, racneste el fugind din calea felcerului care ii flutura perspectiva camasii de forta, indignat ca „rrromani” cam aduce a tigani cand il rostesti. Musacaua lui de sentimente patriotarde se dilueaza si mai mult cand aflam ca suntem, de fapt, „o specie cu degetul mare de la picior opozabil”. In traducere libera, un soi de „Nu uitati sa iubiti Romania, animalelor!”, caruia nimeni nu i-a opus interpretarea populara „Ba pe-a ma-tii!”. Nu ca zic, da’ ma gandesc si eu, ca tot omul.