Rares Bogdan-Chichirau si boul patentat

Cand ma uit la Realitatea Tv, si noroc ca mi se intampla foarte rar, traiesc cea mai crunta dilema. Care e tichia de margaritar, Cozmin Gusa sau Rares Bogdan? Unuia i se pare ca stie, celalalt nu stie ca i se pare. Unul este consultant politic, debitand pareri despre lucruri care nu se intampla, celalalt crede ca Istoria plange cand deschide el gura. Unul crede ca tara ii soarbe cuvintele de pe buze, celalalt nu stie ca Romania schimba canalul cand deschide el gura. Romania, mai putin USR. Mai putin Chichirau.

Deosebirea dintre Rares Bogdan si Cosette Chichirau consta, totusi, in aceea ca unul dintre ei poarta fusta. Nu prea imi dau seama cine. La Parlament, Cosette vorbeste ca un barbat, caci numai barbatii pot fi birjari. La televizor, Rares se tanguie ca o Cosette inselata, care si-a prins barbatul cu nevasta vacarului. Si cum sa nu faca asta cand un #boupatentat a batut palma cu ungurii?

Tara nerecunoscatoare

Rares a fost, este si va ramane singurul bou adevarat pe care pe care l-am cunoscut. Era al bunicului meu. O mandrete. Avea aceeasi privire blanda, calda si lacrimoasa cand ii dadea trifoi, exact ca a lui Bogdan cand paste istorie pe plaiuri transilvane. Si, sustinea bunicul, la cat de impunator era, numai Rares se putea numi, ca prea era frumos si ii trezea lui sentimente de roman crescut la munte. Ca Bogdan plange din nou de dragul tarii, n-ar fi nimic, cand nu plange el de asta? Dar tara mai are si momente in care ii intoarce dosul si-i arata ca nu o pasioneaza elucubratiile lui. Dovada faptul ca Parlamentul a aprobat infiintarea Liceului Romano-Catolic din Targu Mures. Vina ii apartine, insa, liderului PSD, „tradator de neam si tara”! Un „imbecil de Teleorman, care nu intelege absolut nimic din istoria acestei tari si din ce reprezinta Transilvania, Banatul si Bucovina”. Mai pe scurt, „#boupatentat”, conchide Bogdan-Chichirau. Bogdan la minte si Chichirau la gura.

Pe sub poalele USR

Delirul micutului agitator politic de Kolozsvár e greu de stavilit. Scurta pauza pentru o precizare personala: Rares, expiratule, daca te deranjeaza ca am scris in maghiara, ia in germana, Klausenburg. Si, daca te tin bracinarii de la costumul de mort, fa iures, mai ales ca incepe cu Klaus, nume drag tie precum contul din banca. Revin, caci istoria edificiului cu pricina incepe pe la 1907, cand PSD nu era nici macar in faza de coacervate. Si tot cu predare in limba maghiara a debutat. Eu cred ca inca de atunci papistasii iti pusesera gand rau, Rares, sa te scoata din minti, chiar daca bunica-tu nu-si imagina ca vei ajunge doar un clovn ieftin, la o televiziune a carei emblema ar putea fi „Noi nu ne vindem. Ne lasam cumparati”. Sigur ca PSD, in mintea ta de erou de presa la comanda, este vinovat de toate relele de aici. De faptul ca Piata Victoriei e prea stramta pentru cat ai tu de laudat pe sub poalele USR, de intarzierea trenurilor si de hibernarea mustelor pe timpul iernii. PSD e vinovat si de vacanta nevestei tale la Saalbach, in Austria, si de ramanerea ta in tara, atarnat de coada #bouluipatentat. Nu ne certam inaintea Craciunului, stii bine ca te respect, te admir si te pretuiesc. Boule, ce dor imi e de tine. De boul Rares e vorba.