Cazul Alexandra Măceșanu capătă valențe zguduitoare. Un fost șef de la Direcția Generală de Informații și Protecție Internă arată cum putea fi găsită Alexandra Măceșanu în mai puțin de 10 minute de la primul apel către 112. Lipsa de reacție și, mai ales, lipsa colaborării dintre structurile Ministerului de Interne, precum și transformarea polițistului într-o marionetă în mâinile procurorilor au cauzat o paralizie instituțională care a dus la moartea cumplită a unei copile.
Probabil puțini dintre români știu că afacerea traficului de persoane și a rețelelor de prostituție transfrontaliere este cea mai profitabilă dintre toate. Sumele care se vehiculează sunt de ordinul milioanelor de euro pe an, iar România a devenit, din cauza sărăciei, principala pepinieră pentru aprovizionarea bordelurilor legale și ilegale din Occident. Răpite sau ademenite prin promisiuni false, fete cu vârste de 14 până la 18 ani cad victime în mâna interlopilor, a căror afacere prosperă sub protecția autorităţilor de la noi, dar și din alte țări. Lucrurile acestea se cunosc în România de ani buni, tocmai de aceea indignarea mimată a celor care ne conduc este mai mult decât revoltătoare. Mulți au început să spună despre Alexandra Măceșanu că a fost o eroină și chiar așa și este. Fără apelurile ei la 112 n-am fi aflat poate niciodată că, de fapt, oamenii legii nu au vrut să o salveze.
Nicio instituție nu a făcut ce trebuia
Constantin Ispas, fost șef la Direcția Generală de Informații și Protecție Internă Prahova și la Direcția Generală Anticorupție, ne spune că informațiile pe care le-a dat Alexandra au fost îndeajuns de multe ca să poată fi găsită într-un timp record.
”Nu au verificat cel mai important lucru. Trebuia să verifice de la început listingurile acelor numere de telefon, și cel de pe care a sunat Alexandra și cele de pe care au fost sunați părinții Alexandrei și Luizei. Puteau să-și dea seama foarte ușor, pentru că era imposibil să nu găsească o persoană care avea abonament și atunci puteau să ia legătura cu el și să-l identifice. Asta a fost prima mare prostie. Iar listingurile se puteau obține fără autorizație, fără nimic, printr-o colaborare cu Direcția Generală de Informații și Protecție Internă (DGIPI), nu era nevoie să apeleze la STS, la SRI. Așa se făcea în situații în care apăreau evenimente de genul acesta, mai ales că au dispărut foarte multe fete. DGIPI are două structuri la nivel județean, un birou de protecție și un birou de informații și au în acea structură ofițer de informații specializat exact pe crimă organizată. Trebuia făcută o celulă de criză, se analizau informațiile, pentru că au avut un fenomen acolo, sunt prea multe fete din zona respectivă care au dispărut, este lipsă de colaborare. Și dacă vă uitați acum la inspectoratele județene o să vedeți că, după orele 16, nu mai găsiți pe nimeni. Ofițerii și subofițerii pleacă, nu mai desfășoară activitate”, ne spune Constantin Ispas.
Un sectorist ar fi identificat casa în trei secunde
Ispas ne dă exemplul vechilor sectoriști, care știau tot ce mișcă în cartierul lor. ”Când am terminat eu școala, erau acești sectoriști bătrâni la care mă duceam și le spuneam că am o problemă cu o persoană care arată așa și îi dădeam foarte puține indicii și atunci sectoristul îmi spunea cine este, când s-a născut, cine sunt părinții. Ce fac cei de la poliția de proximitate, dacă nu ies din birouri de acolo? Când Alexandra a spus la telefon că a trecut de canal, porțile arată așa, mașina arată așa, este inexplicabil să nu găsești.
Acum 10 ani, în maximum 15 minute erai la casă, fără STS, fără nimic. Fata a dat suficient de multe indicii ca să fie găsită foarte repede. În situația în care există un procuror, conform procedurii penale, el este cel care dă dispoziții. Și dacă polițiștii s-au subordonat orbește acestui procuror, la revedere. Ei nu s-au dus de la cazul Luizei să verifice toate camerele, să refacă traseul, asta este de gâgă. Luau toate camerele, vedeau mașina, o identificau fără nicio problemă. A apărut acea fotografie, dar când a apărut? Fata asta a murit cu zile”, afirmă fostul șel de la DGIPI.
Polițist doar cu numele
Constantin Ispas atrage atenția asupra unor anomalii din sistemul legislativ, care îi împiedică pe polițiștii din toate structurile să efectueze cercetări, lăsându-i la mâna procurorilor. ”Un ofițer de poliție nu poate să meargă până la capăt fără un procuror. El poate doar să informeze. Nu mai este ca înainte să facă el dosarul, acum trebuie să aibă o delegare din partea procurorului, fără de care nu poate face nimic. Ca polițist, ești pur și simplu sluga procurorului. Poți să vii cu informații, să faci ce vrei tu, dacă procurorul ăla nu-ți dă ordonanță, ce faci tu nu are valabilitate. Ești legat și de mâini și de picioare. Înainte era altceva, cum este și în alte țări, polițistul putea desfășura cercetări în dosar destul de aproape de finalitate, încât nu putea să-i mai facă nimeni nimic. La un moment dat ești determinat de procedura penală să te duci cu tot ce ai la procuror, procurorul să-ți dea delegare, căci altfel toate activitățile pe care le desfășori nu au putere probatorie în instanță. Și acolo te-a blocat, dacă procurorul nu vrea, că de-aia am ajuns țara procurorilor. Dacă în ordonanța de delegare nu-i trece o anumită activitate, nu e valabilă. Șeful direct al polițistului nu are voie să se uite în dosar. S-a ajuns ca Poliția operativă să fie adusă la dispoziția Parchetului”, a mai afirmat Constantin Ispas.