Vladimir Putin zice că nu doreşte ca Rusia să se întoarcă la practica din epoca sovietică de a avea conducători pe viaţă care au murit în funcţie fără o strategie clară de succesiune. Haraşo, dar cum să părăseşti puterea pe care ai ocupat-o timp de două decenii, ca preşedinte sau ca prim-ministru, cea mai lungă domnie a unui lider rus de la Stalin ? Folosind o „reformă constituţională” pentru a institui un nou sistem de luare de deciziilor, cu oameni loiali. Un fel de reînscăunare în faţa unei opoziţii mute.
„Înţeleg că mandatele prezidenţiale pentru a rămâne la putere au o legătură cu anumite îngrijorări ale oamenilor cu preocupări despre societate, stat şi stabilitate internă şi externă. Dar ar fi foarte îngrijorător să ne întoarcem la situaţia de la mijlocul anilor ’80, când liderii de stat rămâneau la putere, unul câte unul, până la sfârşitul zilelor şi plecau din funcţie fără a asigura condiţiile necesare pentru o tranziţie a puterii. Aşa că ar fi mai bine să nu se revină la acea situaţie”, a declarat Putin la Sankt Petersburg în prezenţa unor veterani din cel de-al Doilea Război Mondial. O aparentă schimbare de ton din partea fostului ofiţer KGB, după după ce săptămâna trecută a dezvăluit o schimbare rapidă a sistemului politic care a dus la demisia lui Dmitri Medvedev din funcţia de premier şi a guvernului acestuia. Este un plan pentru o nouă distribuire a puterilor în vârful Federației Ruse, la sfârșitul a ceea ce va fi al patrulea și ultimul mandat prezidențial al lui Putin, în 2024. Tactică eficientă şi în trecut: ajuns la putere în 2000, după ce a fost ales ca succesor de Boris Elțîn, Vladimir Putin a trebuit să recurgă o schemă similară, schimbând funcția cu premierul său, Medvedev, în perioada 2008 – 2012, pentru a putea fi reales președinte în 2012, apoi în 2018. La 67 de ani, Vladimir Putin poate avea în vedere probabil părăsirea președinției, dar mai dificil să lase controlul asupra celei mai mari naţiuni din lume, care este, de asemenea, una dintre cele două mari puteri nucleare importante ale lumii. Liderul rus vorbeşte despre preşedinţi pe viaţă, dar i-a depăşit pe Brejnev, Andropov şi Cernenko, extinzând cu mână de fier un sistem de luare a deciziilor chiar mai concentrat decât sub Uniunea Sovietică defunctă, iar cu ajutorul serviciilor de securitate a reuşit să marginalizeze orice opoziţie politică reală. “În ultimii douăzeci de ani, regimul lui Putin a omorât prea mulți oameni și a deturnat prea multe miliarde ca să putem crede că el ar putea să plece de la putere în mod voit” scrie The Economist. Nu prea e clară “strategia de succesiune”, dar în mod vădit propunerile de „reformă” ale lui Putin sunt punţi spre a păstra o putere centrală puternică în aparatul de stat. Până la urmă, domină obsesia controlului.