Pungile biodegradabile pot ramane intact chiar si la trei ani dupa ce au fost aruncate si, prin urmare, pot fi folosite in continuare la cumparaturi.
Cercetatori de la Universitatea Plymouth a analizat cinci tipuri de materiale folosite la fabricarea pungilor disponibile in magazinele din Marea Britanie. Acestea au fost expuse la aer, pamant si apa sarata – medii in care pot ajunge dupa ce sunt aruncate. Dupa noua luni, toate tipurile de pungi expuse la aer s-au dezintegrat, se arata in studiul publicat in Environmental Science and Technology. Insa, recipientele din materiale biodegradabile, oxo-biodegradabile si cele din plastic obisnuit care au fost expuse solului sau apei sarate au ramas intacte chiar si dupa trei ani. ”Am fost foarte mirata ca dupa trei ani pungile puteau fi inca utilizate la cumparaturi. Acest lucru a fost surprinzator in special in cazul celor biodegradabile. Cand o punga este etichetata astfel se presupune ca se va degrada mai rapid decat pungile obisnuite. Insa, studiul nostru a demonstrat ca lucrurile ar putea fi diferite dupa cel putin trei ani”, spune cercetatoarea Imogen Napper. Oamenii de stiinta care au realizat studiul au citat un raport din 2013 al Comisiei Europene conform caruia in fiecare an sunt scoase pe piata circa 100 de miliarde de pungi de plastic, chiar daca intre timp mai multe tari au introdus taxe pentru vanzarea acestora. Multe pungi sfarsesc in mari si oceane unde se pot descompune in microparticule de plastic ce sunt apoi ingerate de vietuitoarele acvatice. ”Aceasta cercetare ridica mai multe semne de intrebare cu privire la asteptarile publicului in ceea ce priveste obiectele etichetate drept biodegradabile. Se demonstreaza in acest caz ca materialele testate nu au prezentat niciun avantaj consecvent, fiabil si relevant in contextul deseurilor marine. Sun ingrijorat de faptul ca aceste materiale noi reprezinta totodata o provocare in ceea ce priveste reciclarea. Studiul nostru subliniaza necesitatea ca standardele cu privire la materialele degradabile sa evidentieze clar modul adecvat de eliminare a acestora si ritmul lor de degradare”, a precizat profesorul Richard Thompson, directorul International Marine Litter Research Unit.